Două întâmplări mi-au marcat ziua de 8 martie. Am să descriu faptele aşa cum s-au întâmplat ele, în ambele cazuri în centrul atenţiei fiind vorba de Femeie.
Dar să o luăm cu începutul.
Am fost invitat de trupa Nova Band (Cătălin Galben, Miki Csordaş, Laura Gaşpar şi Cristi Bordaş) să asist la un spectacol dedicat Zilei Femeii, la Boeme Cafe, ocazie cu care a fost lansat oficial şi primul videoclip al trupei, intitulat Mai vine o vreme.
A fost o seară minunată, unde, evident, în centrul atenţiei, s-a aflat femeia. Tineri şi mai puţin tineri
şi-au invitat consoartele, mamele, iubitele la acest spectacol live cu instrumentişti pasionaţi de ceea ce fac, cu voci aparte şi cu acea bucurie de a cânta specifică numai oamenilor cu suflet curat.
Poezia folkului a intrat în fiecare dintre noi, făcându-ne să ne simţim, timp de mai bine de două ore, excepţional.
Actorul Cristi Bordaş a dat totul pe scenă, iar Laura Gaşpar, cu vocea ei caldă, a făcut ca spectacolul de 8 Martie să rămână viu în memoria mea până în ziua de astăzi (să nu uit, Laura Gaşpar, La mulţi ani faini pentru ziua ta de naştere care, nu cred întâmplător, a avut loc la aceeaşi dată!).
Aceasta a fost, neintenţionând în cele descrise să fiu prea exhaustiv, prima întâmplare care mi-a marcat seara.
A doua, în schimb…
La doi kilometri distanţă, undeva la Autogara Veche, înainte de miezul nopţii, o prostituată îşi făcea rondul de seară. Se afla lângă un mic şantier în lucru, deschis în zona răposatului CPL. Pentru ea, ziua de
8 Martie nu reprezenta mai nimic. Un opt martie, o duminică oarecare, după care vine cenuşiul luni, după care marţi, miercuri, joi… Mai mult ca sigur nu primise nici măcar o îmbrăţişare, nici măcar o vorbă bună… Flori, o cutie de ciocolată sau alte cadouri nici nu încape vorbă…
La ce se gândea, oare, prostituata fără vârstă, îmbrăcată sumar şi dârdâind de frig la aproape cele zero grade de afară, de ziua ei? La copiii ei care stăteau acasă (de cele mai multe ori ele declară că au copii pe care nu au cu ce să-i crească şi aleg varianta simplă-complicată a prostituţiei); la ultima bătaie primită de la concubin, peşte sau ambele la un loc; la consultul medical (caz fericit), când a aflat că are te miri ce boală venerică? La amenda neplătită primită de la poliţişti sau jandarmi…?
E greu de spus ce trăiri poţi avea în astfel de situaţii, cu o asemenea condiţie…
Încearcă să intre în vorbă cu câţiva trecători care se strecoară temători pe lângă ea, abordându-i cu formule ieftine de agăţat de genul n-ai un foc sau ceau frumosule.
În cele din urmă, are noroc… Nu e cine ştie ce Făt-Frumos, condiţia lui pare similară cu a ei, dar cel puţin în acea seară, chiar dacă numai pentru câteva minute, nu se va simţi singură…
Ajuns acasă, încerc să-mi imaginez că la club zeci de femei se simt iubite, protejate, că se bucură de momentele petrecute împreună cu cei dragi lor. Şi, sunt ferm convins, aşa se va întâmpla, cu micile excepţii când viaţa mai dă cu tine de pământ, în fiecare zi din cele 365.
Şi cred că, de mult, prostituata se află din nou pe stradă, în aşteptarea, dacă nu a unei cutii de ciocolată, măcar a unei îmbrăţişări, a unei vorbe bune.

Recomandările redacției