Potrivit istoricilor fraza „Fiat justitia, pereat mundus” adică „Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea” a fost rostită prima dată de împăratul Ferdinand I de Habsburg, care s-ar fi inspirat din Seneca. Acesta din urmă folosise expresia „Fiat justitia, ruat coelum”, „Să se facă dreptate de-ar fi să se prăbușească cerul”, după ce un preot, Piso, condamnase la moarte trei oameni nevinovați: unul care era acuzat că a săvârșit o crimă, deși s-a dovedit ulterior că victima trăiește; pe centurionul care a refuzat să ducă la îndeplinire sentința și pe cel despre care s-a crezut inițial că a fost asasinat, pe motiv că… din cauza lui au fost executați doi oameni care nu aveau nici o vină. Astfel a apărut și expresia „Dreptate a la Piso”.
Stau acum să mă întreb când mii și mii de români au ieșit în stradă pentru a se opune unei inițiative legislative a PSD, dacă este bine încotro se îndreaptă Justiția românească. Pe de o parte, este cât se poate de corect ca cei care au furat, au jefuit banul public sau au săvârșit alte fărădelegi să fie pedepsiți, la fel cum sunt pedepsiți tâlharii, violatorii, criminalii și alții de teapa lor. Pe de altă parte, din ce în ce mai mulți funcționari, primari sau alte categorii de persoane care ar trebui să ia decizii administrative au ajuns să se teamă pentru libertatea lor atunci când își pun semnătura pe diferite documente, astfel încât mulți dintre ei refuză să mai facă acest lucru, blocând investiții, blocând dezvoltarea unor comunități.
Aceasta este, se pare, consecința faptului că unii procurori întocmesc dosare penale cu prea mare ușurință, interpretând legea într-un mod cu bunul-simț. Nu prea îmi place PSD-ul, dar stau totuși să mă întreb cum se poate ca un fost primar, și mă refer aici la Lia Olguța Vasilescu, să fie trimis în judecată că a obținut foloase necuvenite sub forma unui capital de imagine? Păi nu tocmai acesta este scopul politicienilor, să obțină capital de imagine? Sau poate procurorii se gândesc că dacă anumiți oameni politici bine văzuți la Bruxelles, de diversele ambasade sau de diversele servici de informații occidentale stau prost la capitolul popularitate în România, pentru că nu au știut să facă nimic concret pentru oamenii pe care ar fi trebuit să-i reprezinte sau chiar dacă au făcut câte ceva, nu au știut „să-și vândă marfa”, atunci trebuie luați pe sus toți cei care sunt capabili să mobilizeze lumea la vot, vezi cazul Dragnea, sau să facă ceva pentru comunitatea care i-a ales, pentru a fi aleși în continuare. De asemenea, Dosarul Ponta-Blair mi se pare că este la fel de cusut cu ață albă cum a fost și dosarul Olguței, pentru că este greu de imaginat că un om ca Sebi Ghiță, care controla tot ceea ce mișca în Prahova, ar fi fost nevoit să-l mituiască pe prietenul său, Victor Ponta, pentru a fi pus pe listele PSD pentru Camera Deputaților. Din punctul meu de vedere nu este vorba aici decât de un nou exces de zel al procurorilor, care nu face decât să decredibilizeze lupta împotriva corupției. Să nu fiu înțeles greșit, este bine că anumite personaje, cum sunt Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Nelu Iordache au fost trimise după gratii, e bine că alții sunt anchetați, dar totul este ca infracțiunile de care sunt acuzați să existe, să nu fie fabricate dosare doar pentru a face plăcere puternicilor zilei și nici pentru a da bine în statisticile unui parchet sau altul.
Ce este atunci de făcut? Personal cred că actuala conducere a Ministerului Justiției ar trebui să stea, pe bune, de vorbă cu societatea civilă, fie că este vorba de reprezentanții celor care au ieșit în stradă, fie de cei ai unor ONG-uri care nu susțin aceste proteste, să-i asculte pe judecători, pe procurori și să încerce să ajungă la un consens, pentru că trebuie evitate atât abuzurile, cât și atitudinile de natură să-i încurajeze pe infractori.
