De peste două secole Franța se chinuie cu înflăcărare să își nimicească filonul creștin. Iluminismul a reușit parcă mai bine ca oriunde să ridice în Franța puterea omului, eliberat de sub „jugul“ apostolic al bisericii. Revoluția franceză, în scopul ei de a impune Rațiunea, a desacralizat Catedrala, Notre Dame devenind pentru ei nu Maica Noastră, ci fiind închinată zeiței Rațiunii, a „iluminaților“.

Prin arderea Catedralei Franței, s-a prăbușit maiestuozitatea credinței poporului francez. Un popor care a ales să își smulgă rădăcinile credinței pentru a se diviniza pe sine. L-au înlăturat pe Hristos din viața lor, au transformat Franța într-o societate bazată pe puterea omului. Ființa supremă nu mai este Dumnezeu, ci însuși Omul. Flăcările care au mistuit simbolul Franței nu au putut fi oprite însă de om. Spunea cineva că Franța și-a renegat și și-a pierdut sufletul creștin. Acum își pierde și trupul.

A rămas intactă coroana de spini a Mântuitorului. Coroana pe care a purtat-o înainte de a fi răstignit pe Cruce. I-a fost pusă pe cap de către soldații romani, în semn de batjocură. A fost scuipat și lovit.

Franța și-a pierdut acum și trupul, prin mistuire. Poate însă că așa luminează Notre Dame. Ca o lumânare, chiar în prima zi a săptămânii Patimilor din calendarul latin. Luminează cu flăcări nimicitoare poate pentru a dezgheța inimile unor oameni pentru care Dumnezeu nu mai este prezent decât în mituri. Iată că mitul este însă viu. A transformat Notre Dame într-o lumânare. Se jertfește, se sfârșește pe sine pentru a da lumină din nou celor care au pierdut-o.

Recomandările redacției