Aseară a avut loc la Milano ultimul act al Ligii Națiunilor, competiție oficială înființată de UEFA în 2018. Finala a fost disputată de echipele naționale ale Franței și Spaniei și, după un joc foarte disputat și cu accente dramatice pe final, a fost câștigată de echipa „cocoșului galic“.

Prima parte a meciului a fost foarte echilibrată cu Spania dominând prudent, având o posesie prelungită dar fără să riște să aducă prea mulți oameni în careul advers. Franța a preferat să se apere și să aștepte o sclipire de le trio-ul Griezmann – Mbappe – Benzema însă a terminat repriza fără șut spre poartă. Cea mai controversată fază a primei părți are loc în minutul 31 când centrarea lui Rodri atinge cotul lui Kunde în interiorul careului dar englezul Anthony Taylor, susținut de conaționalii din camera VAR, consideră că nu se impune acordarea unui penalty.

Repriza secundă este mult mai dinamică deoarece Franța iese mai agresivă de la cabine și își asumă un rol mai activ în teren însă tot Spania este echipa care are controlul meciului. În minutul 65 Theo Hernandez lovește bara din centrarea lui Benzema, mingea rămâne în joc și Spania inițiază un contraatac la capătul căruia Oyarzabal îl învinge pe Lloris. La fel ca în semifinala cu Belgia, Franța va întoarce scorul. Primul pas îl va face Benzema, la doar un minut distanță de marcarea golului spaniolilor. Atacantul lui Real Madrid „inventează“ o execuție fantastică de la aproximativ 20 de metri mult în lateral stânga, înscriind cu piciorul drept unul dintre cele mai frumoase goluri din carieră. Golul victoriei este marcat în minutul 80 de Mbappe care, aparent a plecat dintr-un offside clar, însă reluările au arătat că pe traseul mingii dintre Hernandez și atacantul lui PSG mingea a fost atinsă de fundașul spaniol Azpilicueta. Conform actualei reguli a offsidelului poziția de  „în afară din joc“ se activează doar în momentul în care jucătorul care primește mingea o atinge. Ținând cont de asta, arbitrii au judecat că balonul îi venise de la un adversar și au validat golul. Pe final Spania a atacat chiar și cu portarul Unai Simon în careul advers (la fazele fixe) dar n-a reușit golul egalizator iar Franța a câștigat trofeul.

Tot ieri, la orele după-amiezii, s-a disputat și finala mică, între Italia și Belgia. Chiar dacă ambele echipe au făcut câteva schimbări în primul 11 față de meciurile din semifinale, partida a fost foarte frumoasă și disputată. Gazdele s-au impus cu 2-1 prin golurile marcate de Barella în minutul 46, Berardi în minutul 65 (din penalty) respectiv De Ketelare cu 4 minute înainte de final.

Prin victoria de la acest turneu final Franța și-a asigurat prezența la Campionatul Mondial din Qatar de anul viitor. Ținând cont că francezii erau oricum aproape calificați deoarece conduc destul de autoritar o grupă preliminară cu Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Finlanda și Kazahstan, trofeul câștigat aseară pare mai mult unul de palmares și, de ce nu, de consolare după eșecul de la Euro unde Franța a fost eliminată în optimi de Elveția. Dincolo de aceste considerente, această nouă competiție, destul de criticată de mulți microbiști și specialiști care au caracterizat-o ca fiind inutilă, arată că în fazele finale poate produce meciuri foarte spectaculoase deoarece aduce față în față echipe naționale mari, cu orgolii și jucători de clasă mondială aflați în formă foarte bună spre deosebire de turneele finale ale campionatelor mondiale și europene care, desfășurându-se la capătul sezonului, găsesc de multe ori marii jucători epuizați fizic și mental.

(foto: uefa.com)

Recomandările redacției