În acest an, sărbători precum cele de pe Muntele Găina sau de la Ţebea parcă au intrat în reparaţii capitale. Dacă la Găina, Aradul nu a mai avut tabără oficială după circa 30 de ani, nici la Ţebea n-a fost să fie. Arădenii n-au mai fost în număr atât de mare cum ne-au obişnuit, dar parcă nici din alte părţi n-au mai venit români în număr la fel de mare. Şi, de asemenea, nici politicienii nu s-au prea înghesuit să dea faţă cu electoratul.
Motivele vehiculate sunt care mai de care mai pertinente. În cazul românilor, poate şi aceştia s-au cam săturat să vadă acelaşi bâlci, aceeaşi pâclă de fum şi de mirosuri amestecate, de la mici, virşli, cozonaci sau mai te miri ce. Poate că nici simţământul patriotic nu mai e acelaşi, văzând că majoritatea politicienilor se dau „români” de sărbători dar în rest fac jocurile altora. Poate că s-au săturat să tot vadă onoruri militare la diferite personalităţi ale ţării, ca mai apoi să se constate că respectivelor personalităţi li se dă onorul pe la Gherla sau Poarta Albă, pe motive penale.
Chiar şi politicienii s-au săturat să… fie huiduiţi. Pentru că, la cinci-zece mii de oameni prezenţi, e destul să fii huiduit de vreo sută-o sută cinzeci ca să se audă şi evenimentul să devină unul negativ. Personal, consider că a-i huidui pe cei prezenţi, indiferent cine sunt aceştia ca persoane, înseamnă în primul rând hulirea evenimentului, a personalităţilor (în cazul Ţebea, crăişorul Avram Iancu) evocate şi comemorate. Poate şi de aceea, de teama unui val de antipatie, n-au fost prezenţi nici preşedintele Johannis, nici premierul Ponta, nici măcar Tăriceanu, preşedintele Senatului. I-am văzut, în schimb, pe Dragnea, pe ministrul Duşa, pe Blaga sau Flutur, dar au fost prezenţe discrete, nu ca în alţi ani, ceea ce întăreşte ideea că această discreţie este direct legată de teama de huiduieli.
N-aş vrea să politizez – cum n-ar trebui să facă nimeni acest lucru – evenimente precum Târgul de Fete de la Muntele Găina sau comemorarea lui Avram Iancu, de la Ţebea, dar istoria recentă îmi dă dreptate. Ani la rândul, Găina şi Ţebea au fost loc de pelerinaj şi de campanie electorală a zeci şi sute de politicieni, dornici să facă băi de mulţime, să-şi arate românismul.
Cum în acest an nu s-au mai simţit aceste mişcări electorale, trag o semiconcluzie şi afirm că poate politicienii s-au lecuit, că îşi dau seama de faptul că românii înnţeleg rostul electoral în număr din ce în ce mai mare şi nu mai pot fi duşi de nas cu uşurinţa anilor trecuţi. Repet, e o semiconcluzie pentru că un singur an, fie el şi cu două evenimente de gen, nu e concludent. Mai ales că acest an, 2015, nu e unul electoral. Adevăratul examen va fi anul viitor, când politicienii au tot interesul să se facă văzuţi, ca şi anii trecuţi, depunând coroane cu mult tam-tam şi o suită impresionantă de membri de partid care să-i însoţească.
Dacă şi anul viitor politicienii vor fi la fel de discreţi, dacă şi anul viitor românii vor fi mai puţin entuziaşti, abia atunci vom putea vorbi de o schimbare. Dacă nu, iar la anul vom avea din nou parte de băi de mulţime, atunci putem spune că 2015 a fost o excepţie, nu o tendinţă de normalitate…
