Cândva, pe vremuri, Parcul Reconcilierii din Arad găzduia în prima duminică din luna septembrie în jur la vreo 2.500 de spectatori care stăteau cu sufletul la gură să asiste la Gala de Operă open air. După cum îi spune și numele, era o gală în adevăratul sens al cuvântului, un spectacol cu caracter solemn și era susținut de aceeași orchestră simfonică și același cor academic ale Filarmonicii arădene, însă cu soliști de prestigiu. Erau artiști consacrați care ofereau garanția unui succes și a unei seri de operă memorabile, de cea mai înaltă calitate. Totul se desfășura în stil de mare clasă, iar evenimentul concura cu cele de tradiție, de afară.

Ce a ajuns însă astăzi acest eveniment numai gală nu mai poate fi numit. Înțelegem că nu sunt bani, dar nu urci pe scenă, la o ditamai gala de operă, alături de orchestră și cor profesionist, niște diletanți care își caută, orbecăind „marea“ consacrare. Nu înțelegem, de exemplu, ce caută un Traian Mișcu pe afișul unei gale de operă de tradiție, lângă marea soprană arădeană Sorina Munteanu, într-adevăr un nume pentru lirica românească, a baritonului arădean Kendi Ludovik, cu o carieră frumoasă în străinătate sau a dirijorului Hermann Szabolcs, un adevărat profesionist, ori chiar și a Miei Iuga, o profesoară cu o carieră didactică universitară destul de apreciată. Din câte am auzit, prietenii îl numesc pe Mișcu „Mâțu“. La cum a cântat până acum pe la Arad, înțelegem de la ce i se trage porecla. Dacă aveți cutezanța de a-i asculta acutele, veți înțelege cum face un mâț tras puternic și dintr-o dată de coadă.

Pe afiș mai apar nume care nu ar avea ce să caute la o gală de operă. Cel mult pe un afiș al unui recital de amatori, de clasă de gimnaziu. Înțelegem că majoritatea soliștilor de pe afiș sunt de low budget, cântăreți care cântă corect, își respectă partitura (unii), dar nu au capacitatea de a atrage public. Ori scopul unei gale de o asemenea tradiție este acela de a atrage public, nu de a lăsa scaunele goale.

O gală ar trebui să implice nume recunoscute, precum cei pe care i-am amintit mai sus, era suficient, nu însă și „artiști“ care descoperă notele pe scenă.

Să sperăm însă că și gala de operă din acest an se va bucura de un public educat, manierat, indulgent și înțelegător, dar mai ales răbdător. Până la urmă, sunt și părți care chiar merită să fie ascultate… fără vată în urechi.

Nevoia de muzică cultă, de calitate, a arădenilor este demonstrată încă de pe vremea când aici concertau mari nume ale muzicii universale. Să nu ne batem joc și de această tradiție. 

  • Iulian Codruț spune:

    Sorina Munteanu este o soprană care nu mai este în stare de nimic… Fără acut cu o tehnică deplorabilă de canto…

  • Dora spune:

    Incep acest msaj prin a mentiona ca nu sunt mare cunoscatoare de muzica clasica sau opera, dar imi place sa ascult.
    Acest articol mi se pare ridicol.
    Am fost prezenta la Gala de Opera si ceea ce am auzit m-a incantat foarte mult. E simplu sa ponegrim evenimente/ actiuni, etc si sa nu incercam sa facem ceva mai bun in locul lor.
    Si ceilalti spectatori pareau incantati de eveniment.

  • AMD spune:

    Foarte bun titlul. Second Hand într-adevăr. Au fost soliști care nici măcar nu au cântat notele corect, nu mai vorbim de interpretare. Doamna Sorina Munteanu o fi fost cândva o bună cântăreață, însă duminică seara a fost jenantă. Capul de afiș a cântat cât un student la examenul de licență! Jenant. Cum a cântat nu mai discutăm. Acuta de la sfârșit a fost cam jenantă. Tenorul săracul de el are vocea dată cu șmirghel… Apoi rochiile unor soliste de la gală, frumoase, nu zic, dar nu țin loc de voce. Domnișoara Amalia Preda, după ce țopăia pe câteva acute, se întorcea la registrul normal dar vai… fără strălucire. Noroc cu rochia și cu puținul joc de scenă. Una peste alta, ar fi trebuit să fie pe scenă maxim 4-5 soliști. Noroc cu arădeanul David Buzgău și Diana Birta, care ne-au făcut să ne simțim ceva mai bine. Dar, de, domnul director are șustele lui … ca să vină banul. Păcat, ar trebui să fie ceva de calitate dar conducerea de acum se bălăcește în mediocritate. Și se vede, se aude mai ales.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției