„Bătrâna Doamnă” a suferit mult în prima parte a actualei stagiuni la capitolul atacanţi de careu. După ce Weller s-a accidentat, iar Sergiu Pop nu a confirmat, Adrian Falub a trebuit să apeleze la un fotbalist nu prea agreat din cauza caracterului său dificil. Cristian Silvăşan şi-a adus aportul la câteva dintre rezultatele bune obţinute de „alb-roşii”, dar problemele puteau fi evitate dacă linia ofensivă nu suferea schimbări majore după plecările lui Purece, Mara şi Galanis.
Antrenorul „textiliştilor” ar fi dorit să conteze şi pe mai departe pe toţi trei, iar cel mai aproape de o prelungire a înţelegerii cu UTA a fost Vasilios Galanis. Grecul a aşteptat până în ultimul moment un telefon de la conducerea Campioanei Provinciei, însă acesta nu a mai venit. „M-am simţit foarte bine la Arad, mi-am făcut destui prieteni şi am avut echipă bună în prima parte a anului trecut. Totuşi, nu cred că aş fi revenit la UTA în orice condiţii, fiindcă, înainte de toate, ar fi trebuit să încasez salariile restante. Puţină lume ştie că am luat doar câte o jumătate de salariu pentru lunile februarie şi martie, apoi nimic. Nu am făcut şi nu am să fac memoriu la FIFA, fiindcă nu vreau să-i fac rău fostei mele echipe”, ne-a mărturisit Galanis, care, din vara anului trecut, a devenit jucătorul divizionarei secunde Olympiakos Volou. Din păcate pentru el, grecul s-a confruntat cu o accidentare serioasă şi a apucat să evolueze doar în patru întâlniri în tricoul fostei prim-divizionare elene. „Echipa mea îşi propune să promoveze la finalul sezonului, sper să o pot ajuta cât mai mult în acest an”, spune atacantul de 25 de ani.
Însă gândul şi – poate – chiar inima pare să-i fi rămas la UTA. „Regret şi acum că nu am putut continua la Arad. Aveam colegi de caracter şi valoroşi, suporteri minunaţi, iar Adrian Falub e un antrenor bun şi o persoană specială. Sper ca echipa să se redresze şi să obţină rezultate cât mai bune în retur”, a adăugat Galanis, autorul golului ce a adus o victorie a UTA-ei pe arena „Dan Păltinişanu” dinTimişoara după o pauză de zece ani de zile.
