de Paul Krizner

Da… sărbătorile au trecut, parcă prea repede, prea gălăgioase, prea încărcate cu meniuri grele pe care săracul ficat era obligat să le suporte. A trecut Crăciunul, a trecut și Anul Nou, a trecut și Boboteaza, a trecut și preotul cu Iordanul, deci într-un cuvânt au trecut sărbătorile.
Dar odată cu ele a trecut și bunătatea noastră? A trecut și mesajul acela de a ne îngriji de cei năpăstuiți, parcă lumea a revenit la „normalitate”, am pus în ghilimele cuvântul normalitate pentru că sincer nu mai știm ce-i normal și ce-i anormal, nu mai știm ce-i firesc și ce nu, ce-i bine și ce-i rău, și totuși normalitatea aceasta e de fapt starea noastră de zi cu zi, deci oare fără acea bunătate de sărbători?
Da… au trecut sărbătorile, și cred că fiecare în parte ar trebui să ne facem o autoevaluare a anului ce a trecut, a timpului pe care l-am irosit, a faptelor săvârșite și să tragem o concluzie sinceră, chiar sinceră, nu de ochii lumii ci de față cu Dumnezeu.
Oare am ajutat cât puteam ajuta, oare am iubit cât puteam iubi, oare am oferit un zâmbet acolo unde a curs o lacrimă, oare am dat din prinosul nostru și celorlalți, oare am deschis sufletele care erau amorțite de mult sau ne-am închis în noi ca nu cumva cineva să ne facă mai buni.
Acum, sincer, la început de an, toți ne dorim mai multe, fie pe parte pecuniară, fie pe parte sentimentală, dar oare pe parte spirituală, duhovnicească de ce nu vrem mai mult.
Trăim clipe și zile pe care nu o să le reîntâlnim decât în amintirile noastre, deci haideți să le trăim frumos, să nu ne pară rău pentru ceea ce puteam să facem și nu am făcut, să nu ne pară rău că până și de zâmbetul cald al soarelui am uitat să-l admirăm.
Da…, lumea trăiește haotic, e tot mai agitată, tot mai tensionată, tot mai rea, dar totul este posibil când cu nădejde în Dumnezeu încerci să o schimbi, începând cu tine. Da… fii tu mai bun, fii tu mai iertător, fii tu mai calm, mai zâmbitor și cu siguranță mulți vor imita gesturile tale, iar cei care nu o vor face vor încerca să te ducă în starea lor din cauza neputinței acestora de a zâmbi, a iubi și a ierta.
Iar dacă nu v-am convins ce avem de făcut haideți să privim la copii, la ino-cența și la zâmbetul lor sincer, pentru că ei sunt cel mai minunat dar pe care Dumnezeu l-a dat părinților.
Sigur, toți părinții în tinerețele lor își doreau, o casă, o mașină, un trai mai bun, dar au primit de la Dumnezeu cel mai mare dar care nu poate fi evaluat în materie… da, au primit copii care să le fie bucurie la tinerețe și sprijin la bătrânețe.
Și totuși au trecut sărbătorile iar noi tot așa suntem, nimic nou sub soare, nimic nou în viața noastră nici măcar un licăr de schimbare… de ce? Pentru că au trecut sărbătorile! Așa că hai gata, plecați, au trecut sărbătorile, nu ați auzit, hai plecați!

Recomandările redacției