Citesc o carte despre cum ar triumfa generaliștii într-o lume specializată și îmi pun tot felul de întrebări despre viața tinerilor din aceste zile. Premiza cărții fiind, de fapt, că e nevoie și de generaliști, și de specialiști, pentru că unii văd lateral, în „întindere”, pe când ceilalți văd în „adâncime”, sunt puțin mai liniștită decât eram acum 10 ani și mi-ar plăcea să citească toți cei mai tineri decât mine cartea aceasta, una destul de ușurică, dar care oferă un fel de perspectivă pentru cei la început de drum.

Cu alte cuvinte, dacă nu ai pornit specializarea destul de devreme în viață, așa cum au avantajul cei de la școlile de arte sau cei care au început un sport încă de când erau copii, nu este totul pierdut. Probabil ai încercat o serie de lucruri care ți-au permis să te explorezi puțin pe tine însuți sau însăți, și acum ai o idee despre ce ți-ar plăcea să faci și ce anume cauți la un loc de muncă. Generaliștii trec printr-o varietate de domenii până ajung să se stabilească într-un loc și, din acest punct de vedere, au oarecum o vedere mai de ansamblu asupra societății. În traducere liberă, acolo unde alții văd mai în adâncime, generaliștii văd mai departe.

Este vorba doar de o împărțire formală, pentru că oamenii, de obicei, sunt o combinație între cele două. Cartea mi-a amintit însă de niște anunțuri de muncă din Zona Industrială, unde aplicanților li se cere să aibă stabilitate în locurile de muncă anterioare. La 25 de ani, cei din Zona Industrială mai că nu le cer și 10 ani de experiență, asta deși cei mai mulți fac efortul să se aleagă și cu o diplomă de studii superioare.

Trec, așadar, de partea generaliștilor atunci când tânărul a avut o copilărie obișnuită și nu s-a specializat încă de la vârste fragede într-un domeniu. Sigur că cei din Zona Industrială încearcă să-i atragă pe cei cu o consecvență ieșită din comun, însă nu prea pare să fie în ajutorul lor. Atunci când se oferă salarii mici, cum sunt cele din producție, nu prea este în interesul firmelor să vină cu atâtea pretenții. Cât despre tineri, nu aș sugera să nu învețe responsabilitatea cât mai devreme, însă, cunoscând atâția oameni care au trăit o viață întreagă la locuri de muncă care îi făcea să se simtă mizerabil, eu zic să ne bucurăm că vremurile s-au mai schimbat și să luăm presiunea asta meschină de pe ei.

Recomandările redacției