hagi„Regele” a venit la Arad să vadă finala Cupei ce-i poartă numele și căreia i-a oferit o dimensiune mult mai mare. Gheorghe Hagi a fost așteptat cu emo­ție și simpatie, mai întâi a vorbit cu câțiva din marii fotbaliști ai Aradului, apoi a fost înconjurat de suporteri pentru poze și autografe. Fotbalistul care ne-a făcut frumoase ultimele decenii a vorbit despre ce l-a determinat să intre în fotbalul juvenil, s-a referit la UTA și a reamintit adevărata menire a sportului.
– Cum s-a născut implicarea lui Gheorghe Hagi în campionatul na­țional al copiilor?
– După ce m-am lăsat, am dorit să fac o competiție la nivel național. A fost prima competiție la care eu am participat pe când aveam 11 ani, se chema Cupa Speranțelor atunci. Am dorit să le ofer copiilor o șansă în plus să joace fotbal. Cu cât joci fotbal mai mult, cu atât poți să fii mai bun. Și cu cât sunt mai multe competiții, cu atât putem să-i descoperim mai repede pe cei mai valoroși, care pot face mai târziu performanță. Au venit cei de la Danone lângă mine și s-a format o cupă importantă, cine câștigă merge la finala mondială. Acolo o experiență incredibilă pentru copii, e ceva fabulos.
Vreau să le mulțumesc tututor celor din Arad că ne-au primit în casă. Fiecare copil a avut oportunitatea să-și arate valoarea și plăcerea de a juca fotbal. În următorii ani vom vorbi de fotbaliști mari care au ieșit din această competiție. Când vorbim de copii, vedem sinceritate, îi vedem pe unii care râd și pe alții care plâng. Așa s-a întâmplat și cu mine, în primul an am pierdut, în al doilea am câștigat și am fost fericit.
– Suntem în Arad, unde UTA are locul ei.
– UTA are istorie și cred că pe această istorie trebuie să se clădească ceva frumos. Dar doar cu toată lumea împreună. Singur, izolat, nu se poate. Pledez și sprijin orice e legat de sport, e un segment social important al unei țări, nu trebuie să ne fie indiferent, trebuie să fie o prioritate. În Arad, echipa de fotbal trebuie să devină prioritatea orașului, să aducă în fiecare duminică spectacol oamenilor, ei au nevoie de așa ceva. Una din menirile sportului e să creeze spectacol de weekend. Cinci zile mergem și muncim, măcar ultimele două să ne relaxăm.
– Recent, s-au înregistrat eșecuri îngrijorătoare la naționalele de juniori.
– Și eu, pe timpul meu, am luat 7-2 de la ruși… Dar din acea echipă au ieșit fotbaliști. Românul are talent, are minte, ne rămâne să ne organizăm foarte bine, să facem așa încât sportul să fie susținut – de la nivel școlar și academii, să-i facem pe copii să devină performeri. Dacă n-am muncit bine la o anumită vârstă, ne întâlnim și cu astfel de rezultate. Se simte nevoia unei strategii la nivel național pentru tot ce înseamnă fotbal românesc până să ajungem la seniori, unde deja vorbim de buget, valoare.
– Erau benefice acele centre olimpice din trecut?
– Centre erau peste tot. Eu am făcut o notă la Ministerul Sportului în ideea susținerii sportului, e gândită de mine și nu vorbesc doar de fotbal, ci de sport, în general. În afară de a forma oameni și caractere, ajungi să fii reprezentat internațional de acești copii. România se face cunoscută prin ei, iar dacă vrem să fie așa cum trebuie, trebuie finanțare pe o perioadă de 10 ani. Vedeți Germania, după ce i-am scos noi de la Euro din Belgia, au început un proiect serios și au ajuns să bată Spania, care făcuse același lucru înainte. Nimic nu e întâmplător, totul e gândire, strategie, proiect. E timpul s-o facem și noi, altfel rămânem în spate rău de tot.
– Ce le cereți copiilor care cresc la Viitorul?
– Au vârste de la 7 la 18 ani, lucrezi diferit cu ei. La început inițiezi, apoi dezvolți și perfecționezi. Îi dăm copilului un mediu foarte bun în care să crească, înainte să-i cerem ceva. Am început cu baza sportivă, sunt 8 terenuri mari, frumoase, am pus la dispoziție antrenori cu un concept personal desenat de mine, bazat pe filosofie de învingător. Copilul are nevoie de liniște, de susținere și un mediu foarte bun. Noi asta am făcut, plecând de jos, de la baza sportivă.
– Cum evoulează Ianis, fiul dumneavoastră?
– Ianis e unul dintre copiii crescuți de noi, îi place să joace, îi place fotbalul, se pare că are și talent. De acum încolo trebuie să muncească. Vine concurența și nu va fi ușor. Depinde de el. Cuvântul cel mai important în viață e ambiția. Viața e competiție, motivația de zi cu zi face diferența.

Recomandările redacției