Astăzi sunt ciufut, nu-mi face nimeni pe plac, vremea de afară aruncă în mine cu temperaturi jenant de calde în plină lună februarie, mă voi răzbuna crunt, calculat şi violent aşa că voi monitoriza petele din soare iar pe cele expirate deja le voi distribui sistematic şi tendenţios politicienilor săraci cu duhul.
Ieri dimineaţă m-a bruscat violent o tufă de ghiocei, apărută netam-nisam în grădina din faţa redacţiei. Treceam paşnic şi puţin trufaş pe-acolo, când deodată mi-au sărit obraznici în ochi obturându-mi lumina. Am leşinat preţ de vreo cinci frunze, apoi mi-am revenit. Am format imediat la 888, apelul de urgenţă al îngerilor şi am reclamat abominabila faptă. Echipajul de urgenţă sosit la faţa locului m-a pus pe o targă de iarbă uscată şi în urma unei consultaţii rapide şi necesare specialiştii de la urgenţă au ajuns la concluzia că nu ghioceii sunt cauza, ci încălzirea globală a ochilor… Drept pentru care am fost rapid resuscitat, căci numai aşa puteau să-mi dezlipească de pleoape petalele sudate ale ghioceilor. Întâmplarea s-a petrecut sub privirea îngrozită a unei colege de redacţie, care, ca să mă protejeze părinteşte a acceptat să doarmă în mod încurajator două săptămâni într-un hamac atârnat de cele două colţuri ale lunii februarie necoapte, încă. S-a iscat puţin scandal întrucât un înger din echipajul de urgenţă s-a revoltat când a aflat că aşternutul de pe hamac va fi alcătuit din semnele de întrebare ale ghioceilor, ghiocei ce-i avea pe inventar. Totul s-a calmat când din senin a apărut un iepure şchiop şi alb care a aplanat cearta iminentă atingând privirile celor prezenţi cu codiţa-i de blană. Brusc, fără nici un motiv, pe cer a apărut un curcubeu de iluzii, încălzind atmosfera terestră.
Cele întâmplate mi-au amintit că un prieten de suflet, care cultiva flori de mucigai în strada Mărţişor (prima la dreapta, cum ieşi din Calea Lactee), flori pe care le cânta apoi în cuvinte potrivite, şi care prieten a păţit cam la fel, dar nu cu ghiocei. Dumnealui, prietenul meu din strada Mărţişor zicea, fie-i memoria binecuvântată (acum voi pune ghilimele, căci se impune, e chiar politicos): „Ţi-aş fi pus, ca să nu suferi,/Pleoape smulse de la nuferi“. Frumos, nu?
Bineînţeles că întâmplarea cu ghioceii apăruţi prea devreme nu a putut rămâne secretă. Întrucât prin faţa redacţiei noastre trec foarte mulţi (ieri, în plină zi senină, Napoleon a întrebat: Vedeţi steaua aceea? Nu!, răspunse Cardinalul. Ei, bine, eu o văd; şi cât timp eu o văd, îmi voi urma calea, a continuat Napoleon), întâmplarea a transpirat, zic, agitând lumea; făcând-o curioasă nevoie mare, ba chiar recalcitrantă. Ca atare, primarul Falcă nu a putut face nimic ca să oprească mulţimea adunată aseară spontan, în faţa Primăriei. Totul a scăpat de sub control. Lumea scanda dezlănţuit slogane pe temă, cum ar fi: „Ghiocei sudaţi pe pleoape/Faceţi lumină aproape!“ „Vrem zăpadă, vrem zăpadă/Şi trei ghiocei pe stradă!“ „Să trăiască ghioceii,/Nu rechinii şi căţeii!“ „Vrem copii şi ghiocei/Doamne ai grijă de ei!“
Întrucât mişcarea stradală generată de apariţia prematură a ghioceilor a ajuns în atenţia sociologilor şi a analiştilor vegetali, specialişti care au confirmat posibilitatea ca fenomenul să ia amploare, Consiliul Judeţean Arad a hotărât să se întrunească urgent în regim de stare de necesitate şi să analizeze situaţia, luând măsurile ce se impun.
Până la închiderea ediţiei forul de conducere judeţean nu şi-a încheiat lucrările. Vom reveni în ziarul nostru de mâine cu noi amănunte privind problema iscată de apariţia prematură a ghioceilor în municipiul nostru.
