Mijloacele de transport în comun sunt cele mai practice metode de a ajunge la destinație rapid și ieftin. Însă, pe de altă parte, sunt mediul perfect în care hoții de buzunare își pot desfășura activitatea în care excelează. I-am întrebat pe arădeni, dacă ei au fost puși în situația unui furt în transporturile publice și ce fac pentru a preveni această situație neplăcută.
„Furturile dese din mijloacele de transport public sunt principalul motiv pentru care încerc să le evit pe cât de mult posibil. Dacă chiar sunt nevoită să merg undeva cu tramvaiul sau cu autobuzul, am grijă să fiu preventivă, pentru că prevenția unui lucru rău este primul pas către a-l împiedica. În primul rând am grijă pe lângă ce oameni stau, în general evit să stau jos. Pentru că deseori stau în picioare, sunt mai multe șanse să nu fiu atentă la tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, pentru că am grijă la a mă ține de orice prind ca să nu cad. Dacă am un ghiozdan în spate, îl dau jos și îl țin în față ca să văd tot ceea ce se apropie de el. În aglomerația mare, mai ales când oamenii se înghesuie să urce sau să coboare din tramvai, e bine să fii tot timpul cu mâna pe geantă. În ziua de astăzi, hoții de buzunare sunt atât de experimentați și pricepuți, încât într-un moment, chiar într-o secundă de neatenție te pot lăsa fără bani, telefon, chei sau acte. Din fericire, pot spune că nu am pățit să fiu lăsată niciodată fără aceste lucruri, ceea ce înseamnă că tehnica mea de a avea grijă la lucrurile personale în momentul în care mă aflu în mijloacele de transport public funcționează perfect, sau poate, doar am avut noroc” spune Melinda, 31 ani.
„Sunt una dintre nefericitele persoanele care a pățit să îi fie furat telefonul în momentul în care mă aflam în tramvai, fix după școală la ora de vârf, – în care toate mijloacele de transport sunt exagerat de pline. Știu și eu re­gulile de bază, să am grijă la buzunare și să îmi țin geanta undeva unde să o pot vedea constant. Mi-am verificat telefonul și l-am pus înapoi în buzunar. Nu era buzunarul din spate, era un buzunar destul de adânc de la geacă. Faptul că mi-am verificat telefonul a fost îndeajuns încât să captez atenția unei persoane care se pricepe foarte bine la a-ți lua lucrurile personale, fără ca nici măcar să observi. Cu o mână mă țineam de bara din tramvai, pentru a nu mă dezechilibra, iar cu cealaltă mă țineam de buzunar. Când tramvaiul
s-a oprit în stație, mi-am luat o secundă mâna de pe buzunar, pentru a mă da la o parte, să fac loc celor care doreau să coboare. O secundă de nea­tenție, şi telefonul meu dispăruse. Încă eram în tramvai când am observat și am întrebat oamenii din jur dacă nu au văzut nimic. Am și leșinat în tramvai când am văzut că nimeni nu îmi acordă atenție. Am avut noroc că eram cu o colegă care m-a ridicat și mi-a dat telefonul ei pentru a-mi suna părinții” spune Mădălina, 18 ani.
Sorina Dragomir

Recomandările redacției