Glasul Aradului la numărul 3.000!

0
2377
  • 3.000 de Glasuri în aproape 11 ani!
  • A fost o provocare la întemeiere și a rămas și azi o provocare.
  • A fost o tribună de la care s-au rostit adevăruri fără opreliști.
  • A rămas un tărâm al tinereții: Glasul Aradului nu are bătrâni!

Dragilor ai noștri cititori, iată că se mai întâmplă și miracole, ele ținând în aparență mai degrabă de minune decât de magie. Astăzi se petrece un asemenea miracol: țineți în mâini numărul 3.000 al ziarului Glasul Aradului, număr la care am lucrat din greu, fiindcă n-a fost ușor să-i aflăm pe ziariștii care-au scris de-a lungul timpului în această gazetă. Nu i-am aflat pe toți, dar știm noi, cum bănuiți și voi, că toți cei pe care nu i-am aflat poartă cu ei amintirea asta înfiorător de dulce-amară care este Glasul Aradului.
Cu mărturisirea clară și fermă că voi, cititorii noștri, voi, oamenii cinstiți, muncitori și buni, ați fost încontinuu și veți rămâne veșnic obiectul suprem al atenției noastre, că răul și răii care vă fac vouă viețile grele (dar și nouă), vor fi subiectele verbelor cu care ne alimentăm mitraliile penițelor, vă invităm cu deferență să treceți în revistă gândurile multora dintre cei care și-au petrecut zile și nopți scriind în Glasul Aradului, mereu de partea adevărului.
Dacă am greșit vreodată, iartă-ne bunule cititor, că vom mai greși, doar oameni suntem și noi, nu roboți informatici, iar dacă vreodată ne-ai simțit alături, asta să ne fie nouă cea mai mare bucurie.
Intră deci în gândurile și-n sufletele celor care-au ars de-a lungul timpului pe rugul aprins numit Glasul Aradului, și fă-o fără sfială, fiindcă ți-am așternut înainte covorul roșu al celei mai curate sincerități.
Așadar câte unu și pe rând, zi­ariștii Glasului Aradului la raport:
Sorin Ghilea – fost director, primul angajat
Glasul Aradului? Una dintre cele mai interesante provocări din viața mea. O gazetă de succes la care sper și cred că am contribuit încă din prima clipă. Și era o foarte mare responsabilitate față de acționari, de cititori, de toți cei care ne urmăreau, prieteni și mai puțin prieteni. Întotdeauna acolo unde am trudit, mai ales dacă vorbim despre faptul că am fost primul angajat al societății care edita publicația de față, o parte din sufletul meu, din viața mea, din trăirile mele, au rămas așternute între filele de ziar rătăcite aiurea undeva în județ. Și dacă tot vorbim zilnic de centenar, atunci trebuie să știe lumea că Glasul era și este un ziar românesc. Ce-i doresc Glasului la 3.000 de numere? Să nu tacă niciodată… La mulți ani!
Valer Mărgineran – primul redactor-șef
3.000, borna de încredere. Cu încredere. Cu multă încredere. Așa am pornit la drum. Încredere că toți cei ce făceau parte din redacție erau cu adevărat che­mați. Încredere că tinerii cărora le-am dat șansa de a lucra în redacție vor ști să crească frumos și vor ajunge în scurt timp ziariști în toată puterea cuvântului. Încredere că vom putea fi atât de curați încât să nu ne pierdem curajul de a scoate la lumină mizeria. Destul de curați. Toată mizeria.
Încredere că ne putem face Glasul auzit și ascultat.
Glasul 3.000 este borna care face dovada că încrederea nu a fost doar un vis.
Felicitări tuturor. Cititorilor în primul rând.

Eli Pintea – fost director

Este imens acest 3000! Pentru un ziar este o viață și mă gândesc imediat la miile de oameni care la un moment dat au înmuiat degetul în gură ca să mai întoarcă o pagină. Și mă gândesc la miile de povești de viață din paginile lui. Și mă gândesc și la cei câteva zeci care au stat in diferite perioade în spatele lui și care mi-au făcut și mie onoarea de a-mi fi colegi. Mă gândesc la cei dintre aceștia care nu mai sunt, un Codruț, un Mihai șofer… La mulți ani, Glasule! Viață lungă ție și vieți frumoase tuturor celor ai tăi!

Madiana Mican (Leca) – fost redactor-șef și redactor-șef adjunct
Mi-e greu să mă gândesc la acest demers publicistic fără a mă lăsa copleşită de emoţie. Şi nu spun cuvinte mari. Glasul Aradului a ocupat şi va ocupa un rol extrem de important în existenţa mea şi sunt convinsă, a multora dintre colegi. Mă refer la începuturi pentru că atunci am făcut eu parte din el. Apărut pe piaţa în decembrie 2007, Glasul Aradului a fost o provocare. O provocare pentru investitori care aduceau în peisajul mediatic arădean un produs diferit faţă de cele cu care ne obişnuiserăm şi, deopotrivă, o provocare pentru noi, cei care ne străduiam să oferim cititorilor un bagaj cât mai bogat de informaţii. În ceea ce mă priveşte, Glasul Ara­dului a reprezentat prima mare încercare profesională, la apariţia cotidianului fiind redactor-şef adjunct, iar după mai puţin de două luni primind atribuţiile de redactor-şef. Ăsta pe când aveam 28 de ani şi o echipă în care media de vârsta predominanta era de 19-20 de ani. Nu a fost uşor, însă, împreună, am reuşit.
S-au legat prietenii adevărate, chiar familii, şi mai presus de orice, Glasul Aradului a format o echipă! O echipă care rămâne legată sufleteşte de această redacţie, indiferent de drumurile pe care viaţa ne-a condus ulterior. Mă leagă amintiri frumoase, altele dureroase de acea perioadă, însă în concluzie, sentimentul care predomina este acela de mândrie. Sunt mândră de colegii mei, pentru profesionalismul şi entuziasmul pe care le-au demonstrat. Sunt mândră de voi, colegi care aţi reuşit să creşteţi şi să continuaţi cu success acest demers. Indiferent cât de accesibil este internetul, plăcerea de a răsfoi un ziar este de neînlocuit. Acum în calitate de cititor, vă mul­ţumesc că ne mai oferiţi această posibilitate. La mulţi ani, Glasul Aradului!
Cosmin Mihuța – fost redactor-șef
Deși nu sunt un sentimental, pot să vă spun că experiența acelor ani petrecuți la Glasul Aradului a fost una deosebită. Am avut ocazia să lucrez cu o echipă de profesioniști adevărați, care au avut un singur scop: informarea corectă a cititorilor. Acum, când ziarul a ajuns la numărul 3.000, îi urez să fie în continuare la fel de incisiv și neabătut de la calea adevărului.
Doru Sinaci – fost redactor-șef
Am avut onoarea de a lucra mai mulți ani în redacția cotidianului Glasul Aradului: o perioadă ca redactor, altă perioadă ca secretar de redacție și, în final, ca redactor-șef. Deși îi cunoșteam pe majoritatea ziariștilor din redacție, ceea ce m-a cucerit din primul moment a fost atmosfera ce caracteriza echipa: tinerețe, entuziasm, atitudine pozitivă față de sacrificiile inerente ale meseriei. În sfertul de veac petrecut prin redacțiile arădene, rar mi-a fost dat să văd o astfel de atitudine, în pofida greutăților de tot felul. Iată de ce astăzi, cu prilejul tipăririi ziarului cu numărul 3.000, îmi scot pălăria în fața colegilor din redacția Glasul Aradului și le urez: Mulți Ani Trăiască!
Camelia Bențe – fost redactor-șef adjunct
Am fost rugată să scriu un text scurt despre experiența mea la Glasul Aradului. Greu să fii scurt vorbind despre ani, nu puțini, petrecuți într-o redacție care, foarte rapid, mi-a devenit familie. Pentru mine, care am părăsit cu mulți ani în urma presa arădeană, Glasul Aradului a însemnat oameni frumoși, hotărâți sa facă lucruri frumoase, colegi dragi atunci și la fel de dragi acum, și speranța. Pentru că, pe lângă tot ce a presupus munca mea ca redactor la începutul acestui proiect și redactor-șef adjunct mai apoi, am sperat cu toată inima ca fiecare cuvânt tipărit pe hârtia cotidianului să ajute sau, cel puțin, să aducă claritate. Îi doresc Glasului să aibă parte doar de oameni care să îl țină viu și neînfricat.
Adrian Cotuna – fost secretar de redacție
Glasul Aradului a fost o adunătură de tineri frumoși, cărora le plăcea să scrie, să caute, să găsească, să-și expună punctul de vedere, să se întâlnească, să muncească până noaptea târziu, să petreacă timp împreună. Am trăit vremuri care se subordonau politicului, dar nu mai mult decât o făceau sau înghițeau alții, însă niciodată în redacția aceasta ciuma nu a reușit să ne molipsească. Noi, acolo, în intimitatea noastră, am fost frumoși și sinceri.
Nu știu dacă Glasul Aradului a creat ceva atât de important încât să intre în istoria locală a Aradului; mi-ar plăcea să cred că merită acest lucru, măcar pentru apreciata sa existență, dar pentru mine acest ziar reprezintă mult. Aici mi-am făcut tranziția de la 20 la 30 de ani, aici m-am căsătorit și tot aici copilul meu a făcut primii pași în viață.Cu acest sentiment îmi doresc să mă uit în spate la Glasul Aradului: că a reprezentat pentru mine primii pași în viață.
Liliana Trocan
La mulți ani, Glasul Aradului! A fost iarna anului 2007, a fost Glasul Aradului o voce nouă pe piața media arădeană, un proiect ambițios în care am crezut. Un colectiv tânăr a făcut față provocărilor. A fost frumos. A venit criza, dar Glasul Aradului a rămas. Nici noile tendințe care au mutat presa în online nu l-au afectat. Drumurile noastre s-au despărțit, dar Glasul Aradului a rămas un proiect important în sufletul meu. Acum, cu un nou concept, Glasul Aradului a ajuns la numărul 3.000. Felicitări, Glasul Aradului! La mulți ani, Glasul Aradului!
Sorin Trocan
Felicitări, Glasul Aradului, și multe „borne milenare” de acum înainte!
Salut din suflet Glasul Aradului pentru faptul că a rezistat pe piața presei arădene. Atingerea bornei „3.000” reprezintă un moment de mândrie, dar și de reflecție, mai ales pentru un ziar care a avut de făcut față multor provocări – și asta imediat după ce a adus un suflu nou în masa media din Arad. Am avut onoarea de a face parte din minunata echipă care a lansat acest proiect media la finalul anului 2007. Am vrut, cei de atunci, să aducem ceva nou, îmbinând experiența jurnalistică a celor mai vechi cu elanul unei generații care la „Glasul” a învățat abecedarul meseriei de gazetar. Glasul Aradului a rezistat și, chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit la un momernt dat, nu am încetat să-i urmăresc atent evoluția jurnalistică. Acum, se poate spune, Glasul, ajuns la vârsta maturității celor 3000 apariții, este la un nou început de drum, cu un nou concept și cu ambiții mari. Urez succes colectivului care astăzi duce mai departe această frumoasă tradiție a presei „mai altfel” din Arad și să ne vedem cu bine la următoarea bornă din existența Glasului Aradului!
Răzvan Crețu
În cei 10 ani de existență ai Glasului Aradului am muncit aici nu mai puțin de șase. Am scris mii de materiale, fie despre adiministrația din județ, fie despre politica locală. Acum, la 3.000 de numere, le doresc celor care muncesc la acest cotidian să aibă multe reușite. Succes pe mai departe.
Claudia Untaru Crețu
Un nou produs media, colegi noi și multe provocări – așa pot descrie nașterea cotidianului Glasul Aradului. A fost un început greu dar frumos, multe ore de lucru, acomodare și atragere ce cititori. Am fost mulți. Spre noi au venit mulți tineri, dar din păcate s-au pierdut pe drum. Noi, cei rămași, am continuat și am pus pe picioare cotidianul care a împlinit anul trecut zece ani. Glasul Aradului a rămas ziarul meu de suflet. Sunt mândră că în multe numere se regăsește semnătura mea. O parte din noi au ales alt drum, însă țin să-i felicit pe cei care au rămas și au luptat ca publicația să nu se stingă.
Anca Barbură (Scurt)
Mulțumesc Glasul Aradului pentru șansa oferită, aceea de a face parte dintr-o echipă extraordinară. Eram doar o copilă când am început să scriu primele articole și pot să afirm cu certitudine că am crescut odată cu ziarul. În redacția Glasul Aradului am învățat mult mai mult decât ce înseamnă a fi redactor. Am învățat ce înseamnă responsabilitatea și respectul, punctualitatea și umanitatea. Perioada în care am adus informația cititorilor cotidianului a fost, fără doar și poate, o mare provocare și, totodată, una dintre cele mai frumoase experiențe ale mele. Așadar, Glasul Aradului, nu îmi rămâne decât să îți doresc din suflet La multi ani!
Cristina Lazurca
Perioada în care am lucrat la Glasul Aradului a fost o perioadă tare frumoasă din viața mea. Aici am învățat cum se lucrează efectiv într-o redacție, cum se pregătesc articolele pentru tipar etc. Dar mai ales, aici am avut ocazia să întâlnesc oameni faini. Despre unii am scris, altora le-am luat interviu, iar alții mi-au fost colegi. Nu-i pot aminti pe fiecare în parte, pentru că mi-ar trebui probabil o pagină întreagă de ziar, dar le transmit tuturor (și celor despre care am scris, și celor alături de care am lucrat), salutări calde.
La mulți ani, Glasul Aradului, la cât mai multe numere!
Teofil Grădinaru
Glasul s-a născut acum 11 ani, într-o zi de decembrie, dar „idila” adică ideea de a face un ziar nou în Arad s-a creionat undeva prin aprilie. Atunci, pe piață erau deja câteva ziare, dar se simțea nevoia unei publicații noi, ca o formă de echilibru a informației. Într-adevăr, nici aplombul presei on-line nu era așa de mare, arădenii menținându-se în mod tradițional în sfera presei scrise.
Din aprilie până prin noiembrie s-au căutat soluții pentru că nu e ușor să susții un ziar tipărit. Așa a apărut varianta unui soi de franciză, adică o colaborare cu Glasul Maramureșului, de unde mai apoi Glasul nostru s-a desprins și a devenit independent.
Vremuri frumoase, cu oameni tineri, entuziaști, unii studenți sau proaspăt licențiați. Dar și câțiva ziariști mai versați, care au dus, în timp, tradiția până azi, când se împlinesc 3.000 de numere. Cred că din echipa de atunci mai sunt doi-trei colegi. Unii veţi spune că 3.000 de numere nu înseamnă foarte mult, dar sunt trei mii de zile în care preocuparea fiecăruia era să ofere informaţii, opinii, sport şi divertisment. Înseamnă duminici sacrificate, pentru ca luni ziarul să apară, înseamnă muncă nenormată, înseamnă o viaţă de familie specială, atipică. Ziaristul nu prea are timp liber, nu se desprinde de munca zilnică nici când ziarul e în chioşcuri sau cutiile poştale. Ziaristul nu se decuplează de la munca sa pentru că odată finalizat un număr de ziar, gândul îl poartă la următorul număr. Când citiţi aceste rânduri, deja se prepară numărul 3.001, întâi ca organizare şi strategie, iar mai apoi scrisul efectiv.
Dragi cititori, cu drag vă oferim acest număr de ziar aniversar, cu speranţa că împreună vom sărbători şi numărul 4.000, şi numărul 5.000…
Cristina Bălaș (Gherman)
Glasul Aradului a însemnat pentru mine un pas nou în cariera de jurnalist. Aici am avut ocazia să aşez sub ochii cititorilor ima­gini şi întâmplări.
la care am participat în cei doi ani în care am pregătit pagina cu numărul 3 a ziarului. La redacţie, în timpul şedinţelor zilnice, am legat prietenii, am cunoscut oameni frumoşi şi, ce este cel mai important, împreună am creat amintiri – amintiri pentru noi, cei ce am făcut parte din familia Glasul Aradului, şi amintiri pentru cei care au luat în mână ziarul şi ne-au citit articolele. Glasul Aradului, îţi mulţumesc şi îţi doresc numai bine!
Giorgiana Stoica
Ar fi multe de spus despre presă și, în particular, despre evoluția presei în România. Categoric, există multe neajunsuri în acest domeniu, extrem de subestimat, și mici piedici în calea liber­tății de exprimare care, indubi­- tabil, dau viață și stimulează activitatea echipei din spatele unui ziar. Ceea ce merită subliniat, în câteva cuvinte, este că puține coduri din COR oferă o satisfacție sufletească mai mare și o dezvoltare mai serioasă decât acelea corespunzând unui jurnalist sau, dacă vreți, chiar și unui redactor. Însăși redacția unui cotidian ar fi greu de comparat cu un mediu obișnuit de muncă, prin fertilitatea și stimulentele pe care ți le oferă contactul cu colegi mult mai experimentați, cu o vastă cultură și resurse interioare, dar, totodată, extrem de ancorați în pre­zent. Diversitatea de opinii, de medii de formare și de viziuni fac din redacția unui ziar locul în care vrei să revii cu orice ocazie pentru a dezbate câte ceva. La aceste plusuri se adaugă, bine­înțeles, expunerea de care te bucuri lucrând cu alți oameni, printre care cu adevă­rate personalități, mergând la spectacole, conferințe de presă și alte evenimente sau chiar stând la o șuetă cu colegii de la tehnoredactare, vânzări și administrație.
La ceas aniversar, urez redac­ției multă putere de muncă și aceeași efervescență, iar cititorilor un imbold pentru a sta cât mai aproape de presă!
Radu Romanescu
Trei mii de numere – ce bornă fantastică pentru vremurile de acum, când printul trece prin atâtea încercări! Mă bucur pentru redacţia care a găsit puterea să reziste în faţa atâtor obstacole, pe care cineva din exterior poate nici nu le bănuieşte. Glasul mi-a fost experienţă importantă pentru tot ce am trăit și mă bucur că am avut ocazia să lucrez cu ziariști valoroși. Îmi doresc să avem (nostalgici și nu numai), ziarul la cafeaua de dimineață cât mai mult timp. Felicitări tuturor!
Dacian Don
Cotidianul Glasul Aradului a reprezentat pentru mine mai mult decât un loc de muncă, unde mi-am pus în practică ceea ce am învățat în cei 20 de ani de presă.
Cotidianul Glasul Aradului a fost un loc unde am regăsit colegi sau am cunoscut pe alții; a fost locul în care am învățat lucruri noi, locul care mi-a dat posibilitatea să mă exprim liber, necondiționat.
Așadar, la cele 3.000 de numere scoase pe piață urez cole­gilor și colaboratorilor inspirație și „La mulți ani”.
Alexandra Drăgușanu
Am avut privilegiul și bucuria de a lucra în redacția ziarului Glasul Aradului în perioada de practică din anii studenției. Am aflat aici oameni care m-au acceptat din prima clipă și m-au făcut să mă simt „de-a lor” din aceeași clipă primă.
Profesioniști desăvârșiți, oameni calzi și inteligenți, culți de ți se face rușine să le treci prin față, m-au învățat ceea ce nu te poate învăța nicio facultate: diferența dintre a ști¬ să faci ceva și a face ceva. Școala, deci și facultatea, m-au învățat să știu limba română, la Glasul Aradului am învățat să folosesc limba română ca profesionist a cărui singură uneal­tă de lucru este tocmai limba română.
Glasul Aradului a ajuns la numărul 3.000? Mă mir și mă bucur. La cât mai multe numere, oameni dragi! Mult succes, și cât mai multe realizări!
Oana Ilea
Studentă fiind, și pasionată de arte și lecturi, la sfârșitul primului an universitar s-a ivit posibilitatea de a fi practicantă pe timpul verii la ziarul Glasul Aradului. Chiar din prima zi mi s-au oferit o mulțime de informații, mi-au fost explicate în amănunt etapele care duc la apariția ziarului tipărit, normele de redactare, corectura, importanța relatării evenimentelor în conformitate cu realitatea, valoarea fotografiei în economia unui articol – și mi-au spus: scrie! De scris am scris singură, însă singură n-am fost nici o clipă; fără nici o experiență în domeniu, teama începutului mi-a fost risipită de colegii din redacție – și orice poticnire se rezolva ușor, cu o glumă, cu un sfat, cu un zâmbet.
Timpul petrecut la Glasul Aradului nu a fost doar o simplă perioadă de dezvoltare profesio­- nală, ci mult mai mult: timp de calitate în compania unor colegi de redacție remarcabili și pe care este dificil să-i pot uita. Dacă mi s-ar cere să definesc în patru cuvinte redacția în care am făcut stagiul de practică, atunci aș spune doar așa: umanism dat în clocot.
Sper din toată inima că ziarul Glasul Aradului va scoate de sub tipar mult mai multe numere decât cele trei mii pe care le rotunjeşte astăzi. La mulți ani, ziar frumos prin a cărui redacție mi-am pierdut și eu cu folos câteva zile din tinerețea-mi frumoasă!
Daniela Onaga
Deși sunt practicantă voluntară a ziarului de foarte puțin timp, am adunat amintiri nenumărate, experiențe și, cel mai important, am învățat. Am fost primită în redacție cu căldură și prietenie, însoțite de o energie și o poftă de viață care m-au făcut să simt că sunt binevenită și că acolo îmi este locul. Am avut bucuria să fiu înconjurată de oameni cu mintea și cu sufletele mari, lângă care mă simt eu însămi și lângă care parcă timpul pare a curge stând pe loc
Experiența trăită în redacție, deși puțină ca timp, este de o densitate incredibilă. Aici am întâlnit libertatea la modul său aproape absolut: aceea de a scrie, de a mă exprima, de a fi eu însămi, de a cunoaște mai mult și a mă cunoaște pe mine însămi. Redacția a fost și locul în care am conștientizat mult mai profund noțiunea de responsabilitate care derivă din folosirea cuvântului. Mai spun că a fost și este o experiență prin care am început să văd și să înțeleg Aradul, oamenii, lumea și viața altfel decât înainte, o posibilitate și o șansă „de a gândi în basme și a scrie în poezii”, cum bine și frumos zicea Mihai Eminescu.
La numărul 3.000 al ziarului Glasul Aradului, recunoștință deplină și mulțumiri celor care m-au ajutat să simt astfel și la cât mai multe numere rotunde, chiar cu zecile de mii! Glasul Aradului poate asta – și o și merită!
Voicu Sida
Am lucrat la Glasul Aradului încă de la începuturi, din decembrie 2007. Am făcut de toate, am fost în documentare, am scris articole despre comunitățile locale din județ și nu numai, am făcut contracte și abonamente. De-a lungul timpului am avut o colaborare foarte bună atât cu administrațiile locale, cât și cu cetățenii din județ. Nu pot să nu îi menționez aici pe Ioan Nuțu Herbei, primarul de la Moneasa, Gheorghe Feieș, fostul primar al orașului Sebiș, Radu Demetrescu, actualul primar interimar al Sebișului, Ioan Pintean, edilul șef de la Șepreuș, Adrian Țoca, de la Hălmagiu, Radu Giurgelea, de la Vârfurile, Ioan Bercea, de la Craiva, Marinel Urs, de la Ignești, Valentin Bot, de la Șiria, Duțu Căprar, de la Șicula, Gheorghe Burdan, primarul orașului Chișineu- Criș, Ionel Pașca, de la Chisindia, Petronel Mărcuț, fostul primar de la Buteni, Mircea Braiț, actualul primar al comunei Buteni, dar și cu Ovidiu Palcu, patronul Inteco Holding, oameni care au fost tot timpul alături de ziarul nostru.
Claudia Gavra
Cei cinci ani petrecuți la Glasul au fost aventuroși, plini de suișuri și coborâșuri, ne-am mai poticnit pe drum, dar pentru mine a fost o perioadă de inițiere în meserie, de maturizare, de cunoaștere și, nu în ultimul rând, de apreciere a colectivului ziarului. Unitatea echipei și solidaritatea care ne-a unit chiar și în momentele dificile stau mărturie că Glasul Aradului este puternic prin oamenii săi, prin valoarea umană și profesională a jurnaliștilor care au avut norocul sau ghinionul să ne fie colegi la un moment sau altul al existenței ziarului.
Bogdan Mariș
Perioada relativ scurtă petrecută de mine până acum în cadrul ziarului a fost una foarte plăcută și sper să fie așa și în continuare. Apreciez oportunitatea de a practica meseria pentru care am studiat și pe care o fac cu pasiune, aceea de jurnalist sportiv. Mă bucur că i-am cunoscut pe ceilalți membri ai redacției, unii dintre ei cu o experiență vastă în presă, așadar persoane de la care orice ziarist tânăr are ce învăța. Încă de la începuturile facultății, dorința mea a fost să lucrez în presa scrisă, iar Glasul Aradului mi-a acordat această șansă, pentru care voi fi mereu recunoscător.
Călin Mnerie
Dacă pentru Glasul Aradului sunt 3.000 de numere, pentru mine sunt zece ani din viață. Aici mi-am conturat caracterul, aici mi-am desăvârșit cunoștințele gazetărești, transpunându-le în sute de materiale de sport și nu numai, aici mi-am cunoscut soția. Dacă sunt și azi parte a ziarului și a colectivului redacțional, îmi place să cred că însemn ceva pentru cititorii noștri, dar și pentru colegii împreună cu care alcătuim o echipă indestructibilă.
La mulți ani plini de exlusivități, Glasul Aradului!
Gabriel Constantinescu – secretar de redacție
Am împlinit 3.000 de… Glasuri. Cu bune, cu rele, cu mai multă sau mai puțină inspirație. Dar întotdeauna cu onestitate. Am încercat să aducem „felii“ de viață în fața dumneavoastră. O imagine a zilei. Eu m-am alăturat mai târziu echipei redacționale, însă aveam în spate două decenii de activitate. Acum când ziarele dispar precum dinozaurii la glaciațiune, iar publicațiile care mai rezistă, sunt din ce în ce mai depopulate, cotidianul nostru a rămas în picioare. Iar câteodată a fi, înseam­nă și a rezista. E o performanță și un test al anduranței, iar dumneavoastră, cititorii noștri fideli, ne-ați alimentat cu energia necesară pentru a merge mai departe. Trei mii de Glasuri au trecut. O nouă zi se încheie odată cu apusul soarelui și lăsarea întunericului. Este semnul că se apropie închiderea ediției și vine noap­- tea. Da, este momentul când ziarul capătă formă și „vede“ lumina ti­parului pentru a fi în mâinile dumneavoastră, la prima oră a dimineții. Iar pentru noi, răsăritul înseamnă că începe o nouă provocare în care încercăm să surprindem cât mai bine istoria zilei. Pentru că în presă, doar ziua de azi contează.
Ioana Puraveț
Mă bucur că fac parte din echipa Glasul Aradului! Cred că e foarte important ca presa scrisă să dăinuiască pentru cât mai mult timp, pentru că nici un iPad sau mașinărie nu poate să înlocuiască foșnetul paginilor sau mirosul de tipăritură proaspătă!
Petre Don – publicist, corector
Eram la finele anului 2007, mai precis prin decembrie. Tocmai primisem de la ziarul unde lucram ca redactor (Observator arădean), o adresă oficială prin care eram înştiinţat că dacă nu accept funcţia de remizier, începând cu 1 ianuarie 2008 să mă socotesc demis. Pe loc şi îndată m-am socotit demis de la cotidianul Observator arădean (după şapte ani de activitate), aşa cum s-au socotit demişi şi alţi colegi de la Observator arădean, în urma unor adrese oficiale. Redactorul şef de atunci şi de acolo se scăpa de redactorii indezirabili…
În presă totul se află rapid şi imediat. Teofil Grădinaru m-a întâlnit şi mi-a spus despre noul ziar, Glasul Aradului. M-a prezentat lui Emilian Eli Pintea – un fel de factotum în organizarea noului ziar, redactorului-şef Valer Mărgineanu şi directorului publicaţiei, Sorin Ghilea. Cum zic, era decembrie 2007. Începând din 1 ianuarie 2008 (la două săptămâni de la primul nu­măr) lucrez neîntrerupt la Glasul Aradului, în prezent fiind cel mai vechi redactor al ziarului.
De atunci până în prezent Glasul Aradului a devenit membru al familiei mele, element în compoziţia sângelui din venele-mi şi calmant care mă linişteşte în fiecare noapte.
Îţi mulţumesc Glasule că am putut să lucrez gratuit pentru tine, doar de dragul tău şi al colegilor! Astăzi ziarul împlineşte 3.000 de numere. La mulţi ani, Glasule al Aradului!
Sandra Stoler
Oportunitatea de a scrie pri­mul meu articol a apărut când ieșeam de pe băncile facultății, în prag de licență. Prima știre semnată și publicată în Glasul Aradului – după un șir de ciorne, corec­turi și compuneri stângace, a trezit în mine mândrie, încredere și avânt. M-am format ca jurnalist într-un deceniu, tot atât cât are Glasul Aradului, întrucât i-am prins „începuturile“ – cum le nu­mim noi, colegii când depănăm amintiri.
Am avut ocazia să trăiesc experiențe deosebite, să văd deo­potrivă amarul, suferința și nevoia omului, precum și bucuria, reușita, forța acestuia în situații care îi pun la încercare limitele. Am reușit să fac cunoscute povești, să fac au­zite voci, să cunosc oameni de seamă, personalități cărora le port azi respect. Am învățat ce înseamnă puterea condeiului, atunci când adevărul trebuie să iasă la iveală. În anii activității mele, am împărțit pagina de ziar cu colegi minunați, caractere deosebite de care m-am atașat și față de care am profundă admirație. Am legat prietenii, dar am trait și clipele despărțirii, clipele nostagiei. După 10 ani cred că am putea scrie o carte și nu ne-ar ajunge să povestim toate cele…
Într-un cuvânt toate au contribuit la conturarea mea ca redac­tor, dar și la conturarea carac­- terului meu. Sper că noi – echipa redacțională suntem de încredere pentru cititori. La mulți ani!
Eugen Puiu
Glasul Aradului nu mi-a fost nici provocare majoră, nici pasiune minoră, însă literele mi-au fost mirajul copilăriei celei mai fragede, iar scrierea și scrisul himerele care m-a urmărit mai constant decît o iubire vinovată de toate nevinovă­- țiile posibile. S-a făcut însă că-ntr-o zi a venit la mine cineva și m-a-ntrebat dacă vreau să vin la Glasul Aradului și să scriu. În viața mea nu mai scrisesem vreun cuvințel care să se cheme ziaristică, deși de scris scrisesem tone de maculatură, însă o condamnasem focului fără să clipesc. L-am întrebat ce anume să scriu, iar omul lui Dumnezeu mi-a deslușit că editoriale. Am zis da și-am venit la redacție. Editoriale n-am scris, adică de scris le scriam, dar le citeam eu, fiindcă de publicat nu se-arătau speranțe, așa că am scris cu har, dăruire, talent și abnegație horos­coape (ce horoscoape frumoase ieșeau de sub tastatura-mi!), rețete de bucătărie (o cititoare a venit la redacție cu tarta făcută după rețeta mea și mi-a dat cu tarta-n cap și m-a pus s-o mănânc; am mâncat-o – și de-atunci refuz să mai văd tarte), și alte materiale de-astea principale. S-a făcut iarăși, dar mai târziu, că omul care mă chemase spre ziaristică a fost pus staroste peste redacție, adică a fost uns redactor-șef – și mi-a zis el în ziua primă a șefiei lui: scrie! M-am apucat cu-amîndouă mîinile de capătul condeiului, am inspirat adînc în piept inspirația și-am inventat Agora, colțul acela de paradis din pagina a patra. Pentru toate astea (și pentru multe altele pe care-am să le tac), mulțumesc Doru Sinaci!
Glasul Aradului a avut momente de uriașă strălucire – și n-a făcut atac de cord din motive de umflare-n pene, după cum a avut clipe de căderi în prăpăstii – dar n-a pierit. Cu sacrificii greu de crezut dac-ar fi enunțate și cu bu­- curii adeseori secătuitoare de puteri, Glasul Aradului n-a cedat și, precum se vede, #rezistă. Rezistăm și noi odată cu Glasul Aradului, această rîie divină care ni s-a lipit diavolește de epidermele sufletelor și pe care nu ne-o mai alină decît lunecarea părelnică a unui plaivaz pe-un petic de hîrtie.
Să fim sănătoși așadar, și să ne revedem cu bine la următoarele mii de numere. La mulți ani Glasul Aradu­lui, la mulți ani dra­gilor ai mei ziariști și ziariste, la mulți ani cititori!
Lucian Șerban – redactor șef
Am ajuns să lucrez la Glasul Aradului în primăvara anului 2009, fiind „recrutat” de redactorul-șef de atunci, Cosmin Mihuța. Astfel, am făcut parte din echipa ziarului și la numărul 1.000 și la numărul 2.000. A fost o experiență frumoasă, atât prin prisma colectivului redacțional cu care am lucrat și lucrez în continuare, cât și prin prisma legăturii strânse pe care am avut-o și o avem cu dumneavoastră, cititorii noștri. Acum, când am ajuns la numărul 3.000, nu pot decât să mulțumesc fiecăruia dintre colegii care au scris în paginile acestui ziar și să îmi doresc multe-multe mii de numere de acum înainte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.