Încă de la începuturile sale, jurnalismul a însemnat redarea a tot ceea ce s-a întâmplat într-o comunitate, a crimelor pasionale sau nu, a tragediilor și nenorocirilor, a aventurilor unor spărgători de bănci sau a pistolarilor care făceau legea așa cum voiau ei. Lumea a evoluat, nu se mai întâmplă asemenea ches­tiuni, dar, se pare, presa a rămas ancorată în acele vremuri, caută în continuare tot subiecte de acest gen. Se pare că oamenii normali chiar doresc să fie informați asupra a tot ceea ce se întâmplă, să știe că cineva a murit sau a fost omorât, deși asta nu le folo­sește la nimic, nu le afectează sub nicio formă parcursul vieții. Nu știu de ce, dar chiar vor să știe, să fie informați, deși nu există nicio legătură între evenimente și viața lor personală.
Povestea se complică atunci când vorbim despre jurnaliști. Porunca supremă este ca ei să arate ce s-a întâmplat, ce tragedii și nenorociri au fost înregistrate pe parcursul săptămânii. Ei trebuie doar să consemneze și atât, de parcă ar fi niște roboți teleghidați. Goana după rating te poate face din om neom, te poate obliga să filmezi un muribund care a fost lovit de o mașină, în loc să încerci să-l ajuți. Dar, dacă acel muribund ar fi fratele tău, tatăl tău, copilul tău, ce ai face, filmezi în conti­nuare sau încerci să faci ceva? Acum mulți ani am fost implicat într-un accident de circulație, peste 40 de butelii de aragaz pu­tând să explodeze în orice moment. În loc să filmez, am preferat să mut buteliile departe de focar. Asta înseamnă că nu mi-am făcut da­toria de jurnalist? Poate că da, dar eu zic că nu! Revenind la scopul principal al acestui articol, jurnaliștii nu sunt fotografi ai rea­lității, nu sunt doar niște oglinzi inutile, nu acesta este scopul lor. Pardon, nu ar trebui să fie! Teoretic, ei apără interesele celor care îi citesc, pe care, tot teoretic, îi reprezintă. Cred că a venit vremea ca presa să nu mai fie privită ca o afacere, ci să revină la scopul ei primordial: reflectarea realității, pentru ca istoricii să se bazeze pe aceasta, nicidecum pe manipularea la comandă politică.
La fel cum toate valorile unei națiuni au fost pervertite, facebook a luat locul adevărului, minciunile au prioritate în fața oricărui adevăr, pentru că produc rating. Pe nimeni nu mai interesează ce se întâmplă cu adevărat, totul este dictat de către stăpânii butoanelor. Oameni buni, pricepeți că totul este o minciună! Încercați să-i ascultați și pe cei care își pun pielea la bătaie pentru voi, încercați să pricepeți că sunt jur­naliști cărora chiar le pasă ce se întâmplă cu voi, că nu o fac pentru rating, ci pentru voi! Știu că e greu, dar vreau: orice scrii, să fie în interesul omului de rând, al cetățeanului, pentru că tu, ca ziarist, nu ești doar meseriaș, ci, în primul rând, ești în slujba oamenilor! Ascultă, nu doar înregistra, fii părtaș, nu simplu martor de ocazie!

Recomandările redacției