Greii din fotbal e… Gică Popescu

Nu mai cred demult în echitate și coinci­dențe în Justiția din România. Raționamentul pentru lipsa echității e simplu. De mic, mi-am văzut părinții, vecinii, cunoștințele muncind pe brânci producând plus valoare. De vreo 16 ani, am intrat și eu în câmpul muncii și am conștientizat și mai bine cum merg lucrurile. Prestez un serviciu, încasez un salariu, plătesc taxe la stat și stimulez consumul. Iar asta fac milioanele de români angajați în câmpul muncii.
Teoretic, țara ar trebui să-ți întoarcă favorul pentru efortul tău de zi cu zi când ești bolnav, bătrân, șomer sau ai minima pretenție de a circula pe autostradă de la Nădlac la Mare. Însă bugetul țării nu ajunge pentru toate astea și te întrebi de ce. Tu ai fost harnic și corect, de ce nu-ți seamănă toți românii, dar mai ales cei care gestionează banii publici? Pe de altă parte, te gândești că seara pui liniștit capul pe pernă, iar Justiția te va apăra în fața șmenarilor, hoților, oportuniștilor.
Și da! Periodic, oameni politici corupți, afaceriști de carton sau evazioniști de soi mai ajung după gratii. Dar, când treci cu vederea peste prejudiciile aduse de ei, îți dai seama că e praf în ochii proștilor. Marile „tunuri” rămân mereu nepedepsite și continuă să se întâmple chiar și la ora la care citiți aceste rânduri.
Marți, o decizie judecătorească a zguduit lumea sportului rege. Opt personaje, denumite generic „greii din fotbal”, au luat împreună 34de ani și 2 luni de închisoare cu executare. Cel puțin frații Becali, Ioan și Victor, Cristian Borcea, Jean Pădureanu, George Copos, Gigi Nețoiu și Mihai Stoica și-au „câștigat” oprobiul public după agresivitatea, trufia și mârlănia etalate în relațiile cu cetățenii de rând, jurnaliștii și oamenii legii, iar condamnarea lor stârnește satisfacție în societate. La ce averi au adunat sau cel puțin nu au pierdut în fotbal, este evident că au „driblat” legile țării. Probabil, judecătorii au avut și dovezi clare dacă le-au pus cătușe, dar, repet, sunt multe alte capete grele în această țară ce ar trebui să cadă pentru a avea minimul sentiment că s-a făcut dreptate.
Din rândul pușcăriașilor, iese, oarecum, Gică Popescu. Căpitan al naționalei, al Barcelonei și câștigător cu Galatasaray al Cupei UEFA, „Baciul” pare dintr-o altă lume. Sau cel puțin nu merită pus în aceeași oală cu infractorii de mai sus. Măcar pentru profesionalismul cu care și-a făcut meseria de fotbalist și respectul pe care și l-a câștigat în țară și peste hotare. Ca om, după ce și-a agățat ghetele în cui, Popescu o fi greșit și el. S-a lăsat dus de val, a atentat la butoiul cu miere fiindcă era convins că Mafia din fotbal e eternă. Acum a căzut de sus, de la o înălțime amețitoare.
Iar aici intervine partea cu coincidențele. Procesul „dosarul transferurilor” durează de şapte ani, dar după n amânări dicizia finală s-a dat în preziua alegerilor la Federația Română de Fotbal. Gică Popescu era principalul favorit la preluarea mandatului de președinte din mâna „Nașului” Mircea Sandu (mulți îl vor și pe el, dar și pe Mitică Dragomir după gratii), însă în loc de sceptru a primit… cătușe. O mai mare lovitură de imagine pentru fostul fundaș nici că se putea. Numele i-a fost terfelit în ultimul hal, iar „Baciul” realizează că a fost coborât de pe soclul sobrietății de mulți copii care au crescut cu performanțele sale și care, cândva, l-au considerat un idol. De fapt, Popescu rămâne singurul căruia i se potrivește sintagma „greii din fotbal”. Restul sunt șmenari, hoți, oportuniști.