Grevele, trambuline electorale

Mai sunt vreo 40 de zile – cam cât un parastas clasic – până la alegerile parlamentare. Practic, chiar dacă nu s-a tras „focul” care semnifică startul campaniei, nu mai păcălim pe nimeni afirmând că nu suntem deja în plină campanie. Iar exemplul cel mai elocvent  este dat de ceea ce se întâmplă în Arad, unde principalele competitoare, PNL şi PSD sunt deja pe baricade, atât în Consiliul Judeţean, cât şi în cel Municipal. Temele, deşi importante pentru arădeni, fie că reprezintă căldura, sănătatea sau salubritatea, sunt doar forme de luptă electorală.
Deci, în prag de declanşarea campaniei oficiale şi în plină campanie de facto, ne-am procopsit cu o grevă a cadrelor medicale. O grevă, ţin să subliniez, perfect justificată, mai ales că este „împuternicită” şi de comemorarea a unui an de la fatidicul eveniment de la „Colectiv”. Dar, totuşi, o grevă ale cărei rezultate nu cred să fie cele scontate, nici de cei care au declanşat-o – cadrele medi­cale, nici de către întreaga societate, care aşteaptă de peste 25 de ani o îmbunătăţire vizibilă a sistemului sanitar românesc. Practic, această grevă reprezintă o altă modalitate – una mai dură, mai ameninţătoare pentru clasa politică decidentă – de a arăta tarele din sistemul sanitar. De a sublinia mai mult aceste tare pe care presa, societatea civilă şi – în ipocrizia lor – chiar şi politicienii o arată mai tot timpul. Aşa cum greva de la Poştă arată tarele din acel sistem, felul cum jecmănirea şi falimentarea Poştei a reprezentat o afacere profitabilă pentru unii,
de-a lungul timpului. Tot aşa cum o grevă în sistemul educaţional, în sistemul energetic sau în agricultură vor sublinia mai accentuat anumite lacune pe care, chiar dacă nu în profunzime – aşa cum le cunosc specialiştii şi cei care au un contact direct cu reprectivul sector –, le cunoaşte cam toată lumea. Practic, grevele sunt forme mai penetrante prin care se manifestă nemulţumiţii.
Dar, ceea ce e mai important, cui folosesc aceste greve? Cui folosesc mai ales acum, în acest moment electoral? Politicienii, indiferent de partide, vor încerca să profite de aceste proteste, să le valorifice electoral în scopuri proprii. Îşi vor asuma declarativ orice fel de măsuri, vor promite românilor – medicilor, poştaşilor, profesorilor, agricultorilor – tot ceea ce le va fi la îndemână. De fapt, se vor încadra în ceea ce numim noi generic promisiuni electorale. Care promisiuni, luate la nivel naţional, nu le-a îndeplinit, într-o proporţie mai mare de 10-15%, nici un guvern în ultimii 25 de ani.
Dacă derulăm puţin timpul, ne aducem aminte de 2008, când Guvernul Tăriceanu a dublat salariile profesorilor, Parlamentul a adoptat actul normativ, totul în scop electoral. În mod real, acea majorare salariale n-a fost pusă niciodată în practică sau cel puţin sub acea formă. Acum, s-ar putea ca Guvernul Cioloş să adopte aceeaşi poziţie iar următorul guvern să fie nevoit să o pună în practică. Asta cu condiţia să găsească resursa bugetară necesară, mai ales că au mai apărut şi eliminările de taxe de acum 10 zile, care micşorează un buget şi aşa insuficient pentru toate revendicările.
În rest, grevele, protestele şi revendicările nu sunt decât „marfă electorală” de care vor încerca să profite politicienii. Şi, deja profită…