Toată lumea este oripilată de decizia Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat de a se alătura mai vechilor dușmani istorici, de moarte, PSD, în lupta pentru alegerile europarlamentare. Lumea își manifestă îngrijorarea pentru soarta partidului istoric, generând o adevărată isterie, o campanie de dezaprobare nemaiîntâlnită.
Partidul pentru care lumea „se luptă“ într-un mod atât de îndârjit, parcă a stat într-o lungă hibernare, iar dintr-o dată, peste noapte, prin acest scandal, s-a trezit cu canicula verii peste solul încă paralizat de frigul somnolenței.
Pe nimeni nu a deranjat până acum soarta acestui partid. Nu s-a dus nimeni să verifice vizuina ursului adormit de atâta timp, să vadă dacă nu a murit, dacă nu are nevoie de ceva pentru supraviețuire. Nu s-a mișcat un deget, nici măcar o subtilă grimasă de nemulțumire atunci când un parvenit mediocru și șters politic precum Pavelescu a pus ghiarele murdare pe partidul care i-a avut ca lideri pe Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Ion Diaconescu sau Gheorghe Ciuhandu.
Sunt în continuare membru al acestui partid, nu pentru că ar mai avea ceva de spus, ci tocmai din respect pentru istoria sa. Nu vreau să fiu martorul îngropării definitive, oficiale, a principalei forțe politice care, după al doilea Război Mondial, s-a opus instaurării comunismului în România. Ca român, ca un simplu cetățean care își iubește țara, mă simt dator și vinovat față de liderii național-țărăniști, care au plătit pentru curajul lor, fiind condamnați la ani grei de închisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu și Ion Mihalache, și-au găsit sfârșitul.
Am votat aproape de fiecare dată cu PNȚCD, nu pentru că eram dat pe spate de convingerile lor politice, care oricum nu mai contau, ci pentru că mă simt dator, ca român, față de Ion Rațiu, care merita să fie președintele acestei țări, de fapt ultimul președinte înainte de reinstaurarea Monarhiei și reinstalarea pe tron a Regelui Mihai.
Am mai votat cu PNȚCD dintr-un motiv: este singurul partid din România care și-a păstrat în titulatură cuvântul Țărănesc, dar mai ales Creștin.
