Gura de canal a campaniei electorale

Am să reproduc mai jos una din  cele mai frumoase pilde ale lui Esop.

Se spune că un om trăia în mizerie, deşi avea mult aur. Şi-l îngropase însă pe tot în spatele bordeiului, lângă un pom. Mereu se ducea să-şi dezgroape comoara pentru a privi sclipirea aurului şi a se bucura în sine de bogăţia sa, dar fără să cheltuiască nici un gologan. Apoi o îngropa la loc şi îşi continua viaţa într-o sărăcie lucie. Un tâlhar, observând ce făcea omul nostru, căută momentul potrivit şi într-o noapte dezgropă şi fugi cu aurul. În ziua următoare, omul nostru se duse ca de obicei să-şi admire avuţiile, dar spre surprinderea lui comoara dispăruse. A început să urle cu strigăte sfâşietoare smulgându-şi părul din cap.

Vecinii au alergat să vadă ce s-a întâmplat şi sărmanul le-a povestit cum îşi pusese bogăţia în pământ la rădăcina pomului şi cum se bucura el dezgropând-o şi privind-o mereu.

„Nu-ţi face griji, îi zise un vecin, vino şi uită-te la groapa goală în fiecare zi, tot atât te va ajuta, ca înainte!“

Suntem în plină gârlă a campaniei electorale, ne bălăcim politic, ideologic şi partinic. Odată intraţi până în gât în ea, politicienii şi găştile lor de campanie şi-au scos la bătaie tot arsenalul de arme. Se scot de la naftalină dosare, fapte reprobabile, slăbiciuni şi defecte. După zeci de ani de tăcere, dosare  cu fraude grave ies la lumină. Pe mulţi îi va mânca puşcăria. Doamne-ajută! Doamne, fă dreptate otova, nu ţine cont că-s pontişti, hudrişti sau băşinişti! Şi ai grijă Doamne, să fie în aceeaşi celulă, că dincolo de aparenţe ei sunt tovarăşi în nimicnicii, în hoţii şi în potlogării!

Politicieni cu renume, judecători, şefi la Romsilva, feţe regale (fac cu poftă pipi pe aşa feţe) şi mulţi alţii nenumiţi încă au furat pădurile României, lăsând munţii golaşi. E vorba de sute de milioane de euro. Ecosistemul din ţară e praf. Vin inundaţii unde n-au fost niciodată, iarna plouă încontinuu iar în martie-aprilie-mai e ger şi ninge. Nu Dumnezeu ne bate, el are alte preocupări, el nu bate. Ne batem noi, românii acceptând în fruntea ţării nişte nemernici.

E campanie electorală. Se scot la iveală toate murdăriile. E ca atunci când se deversează o gură de canal ajungând în stradă o materie pestilenţială compusă din fecale, urină, resturi menajere putrede, împuţind strada. Se cheltuiesc în campanie o grămadă de bani. Milioane şi milioane!

În acest timp, la marginea comunei Vladimirescu, la doi paşi de Arad, într-o rulotă mică locuiesc un tată bolnav şi băiatul lui de 12 ani. N-au foc, n-au apă, n-au ce mânca. Tatăl lucrează cum poate după trei operaţii de hernie. Mama copilului şi-a pus palma-n cur şi a plecat în lume, în vâjâială, părăsindu-i. Băiatul doarme în rulotă unde îşi face şi lecţiile, merge la şcoală, apoi la antrenament unde se pregăteşte cu echipa locală de fotbal. Apoi, înapoi în rulotă. Şi vine iarna! Primăria Vladimirescu le-a dat nişte ţoale primite din străinătate. Un smoc în calea furtunii!

Se tot vorbeşte despre pomana şi mita electorală. Hello! Găşti de campanie din Arad ale lui Ponta, Iohannis şi Udrea! Mergeţi la Vladimirescu şi daţi pomană electorală acestor două suflete! Daţi-le o casă sau materiale de construcţii  şi n-o să vă acuze nimeni de mită electorală. Dacă tot vă lăudaţi cu binele aproapelui…

Va trece campania, alegerile, se va stinge şi ecoul lor. Pe ascuns, Clasa Politică se va duce la o groapă goală, unde odată erau nişte comori: omenie, cinste, încredere, belşug, zâmbete…