La bursa zvonurilor se vorbește despre trei întâlniri ale lui Tăriceanu cu Iohannis, pentru determinarea liderului ALDE să rupă coaliția de guvernare. Nu știu dacă acele întâlniri au existat, se prea poate, dar din partea lui Tăriceanu nu cred că există vreo tentație de a se alătura lui Iohannis, pentru că ar fi o mișcare catastrofală pentru el. Cred că, mai degrabă, prin lansarea zvonurilor privind negocieri cu președintele, liderul ALDE vrea să forțeze mâna PSD, fie pentru desemnarea sa drept candidat unic la președinție, fie pentru obținerea unor avantaje pentru oamenii partidului, în cadrul guvernării. Între timp, se spune, PSD și ALDE nu au definitivat discuțiile privind participarea la alegerile europarlamentare pe listă comună.
Din punctul meu de vedere, ar fi o mare greșeală. În primul rând, nemulțumirile din interiorul PSD ar crește exponențial, din cauza cedării unor locuri în Parlamentul European, oricum prea puține față de numărul baronilor care jinduiesc la ele, fie pentru ei înșiși, fie pentru protejații lor. În al doilea rând, absolut sigur, o listă comună ar aduce mai puține voturi decât cele însumate în urma participării pe liste separate. Nu numai că, în cazul unei liste comune, baronii locali ai PSD vor refuza să pună umărul la campanie, dar și Tăriceanu va pierde foarte multe voturi, anume acelea care, prin participarea pe listă separată, le-ar lua de la electoratul liberal dezamăgit de prestația PNL. În momentul în care ALDE va fi pe aceeași listă cu PSD, nu va mai putea pretinde că reprezintă liberalismul, iar voturile celor nemulțumiți de PNL s-ar duce spre partidul lui Cioloș.
Același calcul este va­labil și în cazul alegerilor prezidențiale. Nu cred că Tăriceanu va fi candidat unic la președinție, dar chiar dacă ar fi, șansele sale de a câștiga în turul doi ar fi minime. În schimb, candidatura sa din partea ALDE se impune, pentru aceleași rațiuni electorale enumerate mai sus. După ce în primul tur ar „fura” voturi de la Iohannis, în turul doi ar susține candidatul PSD, așa cum am spus în repetate rânduri, altul decât Liviu Dragnea. În politică, nimic nu este imposibil, dar cred că ieșirea ALDE de la guvernare nu se va produce mai devreme de alegerile prezidențiale ci, mai degrabă, după alegerile locale din 2020, dacă nu va apărea o prăbușire catas­trofală a economiei, care să facă obligatorie ruperea coaliției și aruncarea eșecului exclusiv în cârca PSD. Dacă ALDE va fructifica la maximum accesul oamenilor săi la banii guvernamentali, ar putea obține rezultate peste așteptări la locale, iar pe baza acestora ar aborda alegerile parlamentare cu mari șanse de succes. Chiar dacă, atunci, nu ar mai fi la guvernare, dacă va obține un număr substanțial de parlamantari, va putea negocia cu oricare dintre părți. Indiferent alături de cine va participa la guvernare, dezamăgirea unei părți a acelor care au votat ALDE nu va mai conta prea mult. În patru ani de mandat ai tot timpul din lume pentru a-ți explica, față de cei care te-au votat, opțiunea, pe când este mult mai greu să-i convingi, înainte, pe oameni, să te voteze. Important este ce spui și ce faci înainte de alegeri, nu ce vei face, de fapt, după aceea. Nu spun că este bine, ci că, din păcate, asta este realitatea.

Recomandările redacției