Hai la refuzare!

0
502

Dacă-ntrebi pe oricine-a votat duminică despre speranţele pe care şi le-a lipit pe buletinul de vot şi le-a aruncat pe apa sîmbetei în urnă, toţi îţi vor spune una şi alta, şi toţi vor avea un glas domol, vlăguit, semn că nici speranţele nu mai sînt ce-au fost odată. Dacă-i întrebi de crezuri şi credinţe, toţi vor ridica glasul şi-i vor sudui democratic pe politicieni, vor pomeni de hoţi şi hoţii şi vor aminti cea mai faimoasă şi mai cunoscută sintagmă din Eminescu: „Unde eşti tu Ţepeş Doamne…” (deşi corect este „Cum nu vii tu…”).

Eu unu’ n-am votat; nici n-am de gînd. Ştiu: o grămadă sănătoasă de compatrioţi cu-n simţ cetăţenesc năvalnic spun că trebuie, că-i necesar, că-i datorie, că-i obligaţie morală, că-s complice la suirea-n scaunul puterii a nu ştiu cărui jeg politic aplecat spre hoţie şi spre gîtuirea justiţiei… Lor, celor care-mi condamnă cu vehemenţă refuzul, vreau să le spun cîte ceva acum, la-ncheierea unui tur de scrutin şi-n aşteptarea celui de-al doilea.

Aflaţi că noi, ăştia care refuzăm să votăm, o facem în deplină cunoştinţă de cauză. Aflaţi c-atunci cînd lumea iese-n stradă şi-njură parlamentari şi guvernanţi şi preşedinte, ieşim la blestemat şi noi; diferenţa este, totuşi, că noi nu-l facem troacă de porci pe unul pe care l-am ales, ci pe unul pe care ni l-aţi impus, în vreme ce voi vă porcăiţi tocmai votul vostru. Aflaţi că refuzul nostru de-a vota curge din faptul că n-acceptăm să ni se confişte proprietatea asupra votului şi cerem răspicat, în gura mare şi-n Agora Mare, să se sfinţească şi să se consfinţească-n legea electorală şi-n constituţie dreptul nostru, al celor care refuzăm să ne lăsăm spoliaţi de puteri, dar şi al vostru, al celor care vă daţi votul cu osîrdie ca s-aveţi apoi pe cine-njura cu temeinicie, de-ai retrage alesului votul şi dreptul alesului de-a se duce undeva dacă 50% + 1 din electori îi trag votul de sub tălpi şi-l huluie (asta însemnînd putere, adică democraţie-ntr-adevăr, nu vorbărie a lor a-n proasta şi-ascultare din parte-ne idem). Aflaţi că refuzăm să votăm condamnaţi sau anchetaţi, refuzăm să votăm imuni la efectele legii, după cum refuzăm să votăm noi, cei care respectăm legile, laolaltă cu condamnaţii din puşcării, deci cu călcătorii de legi; altfel spus, refuzăm să fim egali cu puşcăriaşii, în timp ce voi daţi năvală-n această egalitate. Mai aflaţi, în final, că suntem tot mai mulţi, că ne trezim greu dintr-un fel de somn aproape letargic, dar că fenomenul ia amploare, totuşi, deci veţi veni şi voi alături de noi cînd vă veţi dezmetici. Şi mai aflaţi că visăm cu ochii deschişi la vremea-n care pragul secţiilor de votare va mai fi trecut doar de comisiile secţiilor, de paznici, de acreditaţi, de observatori şi de aprozii stăpînirii. Abia atunci vor ieşi-n drum puternicii zilei şi ne vor întreba ce vrem. Abia atunci ne vor lăsa să vorbim şi noi şi-şi vor scoate dopurile din urechi ca s-asculte. Abia atunci se va face precum vom cere, adică vor coborî din cerurile puterii pentru a deveni ceea ce sînt de fapt: nişte prestatori de servicii pe care-i plătim ca să facă ce trebuie făcut, nu ce le tună lor prin cap, prin interese şi prin conturi.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.