Sâmbătă, 24 ianuarie am sărbătorit Unirea Principatelor Române de la 1859, sau cum i se mai spune, Mica Unire. Ca aproape de fiecare dată, principalele manifestări populare s-au ţinut la Iaşi, Capitala Micii Uniri.

Anii trecuţi, fostul preşedinte Traian Băsescu a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru ca această sărbătoare să iasă în evidenţă. Negativ! Ieşea în faţa naţiunii înainte de 24 ianuarie şi făcea nişte declaraţii care inflamau populaţia, o contrariau iar dihonia dintre politicieni creştea în câteva zile cât altele în câţiva ani, ca-n poveste. Numai bine ca participând la sărbătorirea oficială a Unirii Principatelor Române să fie huiduit de o parte a populaţiei şi aclamat de cealaltă. Aşa că întotdeauna această mare sărbătoare avea un gust searbăd. Nu mai spun că atunci când prim-ministrul României era din altă formaţiune politică decât preşedintele-jucător, Mica Unire se sărbătorea în două locuri: în una participa dumnealui, în cealaltă duşmanii lui, prim-miniştrii. De parcă aveam două guverne. De parcă eram o ţară bicefală. Ca la noi la nimeni! Şi astfel, în oraşul în care participa preşedintele acesta era huiduit de duşmanii politici (la noi întotdeauna au existat duşmani politici, nu adversari politici), iar unde participa prim-ministrul acesta era huiduit de adversarii lui politici. Şi astfel, sărbătorirea Unirii Principatelor era umbrită de două ori. Oficialii care-i însoţeau se împărţeau în două, după apartenenţa politică. Eram de ruşinea Naţiunilor Unite şi a Uniunii Europene. Lui Traian Băsescu îi plăcea circul, spectacolul de circ şi hăhăiala publică. Era un preşedinte jucător, el juca pentru o singură echipă politică, nu-i plăcea arbitrajul imparţial. A obţinut ce a meritat. Istoria îl va înregistra ca pe un circar politic hilar. Atât.

În acest an, sâmbătă, 24 ianuarie s-a întâmplat ceva senzaţional. Preşedintele României, Klaus Iohannis şi prim-ministrul Victor Ponta, deşi fac parte din partide politice adversare, au fost împreună la Iaşi, pentru a sărbători Unirea Principatelor Române. Este un fapt senzaţional, deoarece de câţiva ani buni am uitat ce înseamnă normalul la astfel de evenimente aniversare. Şi astfel, normalul a devenit senzaţional. E ca şi când ai spune  că este senzaţional faptul că un om are două mâini şi două picioare.

Încă din campania electorală Klaus Iohannis a promis electoratului său că dacă va fi ales preşedintele României, el nu va promova circul public, va evita spectacolul gratuit şi va conduce ţara în folosul cetăţenilor ei, oricine se va afla la guvernare. Iată că neamţul se ţine de cuvânt, ca orice neamţ care se respectă. La Iaşi, Klaus Iohannis şi Victor Ponta au stat împreună la ceremonia oficială a sărbătoririi Micii Uniri, au rostit alocuţiuni de la aceşlaşi microfon, respectându-se unul pe celălalt. Au jucat aceeaşi Horă a Unirii, au dovedit că se poate conduce România şi în mod normal, civilizat. Cum tot normal este ca după această manifestare atât Klaus Iohannis cât şi Victor Ponta să-şi apere opiniile politice, să-şi exprime deschis acordul sau dezacordul asupra unor probleme care vizează conducerea României.

Deocamdată să consemnăm că la Mica Unire s-a jucat Hora Mare a normalităţii.

În premieră, după mulţi ani!

Recomandările redacției