Ne apropiem cu  pași repezi de Crăciun,  una dintre cele mai frumoase sărbători de peste an. O sărbătoare care ne  mângâie sufletele rătăcite ale vremurilor contemporane. Pentru foarte mulți dintre noi Crăciunul este ziua în care îl așteptăm pe Moș Crăciun și ne adunăm în jurul unei mese îmbelșugate. De ani buni am uitat însă de esența acestei zile sfinte. Mulți copii  nu mai știu ce s-a petrecut acum peste 2000 de ani în Betleem. Măcar pentru o clipă să încercăm să ne altăturăm păstorilor din acea vreme,  care  au avut bucuria să primească vestea  Nașterii Mântuitorului.  „Să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul” (Luca 2, 15). Să facem acea întoarcere în timp, să mergem la peșteră, să ne golim sufletele de mândrie, de ură, de neliniști și să ne întărim credința, deoarece  traversăm o perioadă grea, incertă și plină de probleme. Oamenii plini de griji și nevoi ai zilelor noastre uită de Hristos, cu toate că El este mereu aici, mai ales acum, mai ales la greu.  Să ne amintim că Hristos coboară în fiecare an în casele noastre de Crăciun. Copilul Sfânt ne ajută să ne vindecăm sufletele măcinate  de prea multe nevoi, doar că mulți dintre noi nu observă asta. Oamenii moderni sunt încântați de tot ce strălucește la exterior, luminițe, ghirlande, beteală și mai puțin de lumina din suflet. Cineva spunea că degeaba îți pui beculețe la geam dacă în sufletul tău e beznă.

Cu toate problemele și neliniștile din viața de zi cu zi, se va naște și anul acesta Domnul, și ca să ne salveze sufletul, trebuie doar să-L primim în casă, în inimă. Chiar dacă noi ne-am înrăit și ne-am înstrăinat de tot ce e dumnezeiesc, Hristos  totuși vine. El vine  să Se nască tainic în Betleem-ul din fiecare om, în sufletele noastre ale celor ce încă mai cred.

Suntem de multe ori copleșiți de  de grijile de peste an, iar înainte de Crăciun ne zorim să avem de toate. Facem curățenie în case, spălăm geamuri, covoare, ștergem praful, facem prăjituri, mâncare, mergem la cumpărături și cumpărăm mai mult decât am avea nevoie, dar la suflet ne gândim mai puțin . Hai să încercăm să facem curat și acolo, în suflet, unde de-a lungul vremii s-a așternut praful necredinței. Să facem din inimile noastre ,,peșteri” în care să se nască iar și iar Isus.

Mă întrebam în aceste zile, oare câți dintre noi am primi în casă, la ceas de seară, o femeie care stă să nască? Câți i-am oferi adăpost? Probabil că foarte puțini. Majoritatea nu ar deschide ușa. Așa a fost și acum mii de ani, asta este natura umană și din păcate nu am învățat nimic cu trecerea timpului. Nu știm să fim buni, îngăduitori, răbdători și  empatici cu semenii. Ne-am închis în ,,bula noastră de cristal”, de unde îl așteptăm doar pe Moș Crăciun.

 Să cugetăm măcar acum, pe ultima sută de metri, să-L reașezăm pe Copilul Hristos, în centrul sărbătorii Crăciunului. Deoarece  El ne aduce bucuria, El este dă strălucirea, și tot El îl trimite pe Moș Crăciun copiilor. Să ne reamintim că Hristos reprezintă darul cel mai de preț  oferit de Tatăl Ceresc spre a ne mântui și să nu uităm nicicând asta. Fără toate acestea trăim un Crăciun searbăd, o sărbătoare a consumerismului, nu a bucuriei.

Sărbătoarea Nașterii Domnului să vă lumineze sufletele, nu doar casele!

Recomandările redacției