S ărbătorită în ultima zi de joi din luna noiembrie, Ziua Recunoş­tinţei este pentru americani o sărbătoare la fel de importantă precum Crăciunul. Toată familia se adună acasă, într-un weekend lung, iar masa este cu-adevărat specială. Centrul atenţiei este, evident, un curcan uriaş şi bine rumenit în cuptor.
Americanii nu concep Ziua Recunoş­tinţei fără friptura de curcan. Nu doar preparatul abia scos din cuptor, servit cu sos de merişoare şi piure de cartofi, ci tot ceea ce rămâne pentru a doua zi: umplutura şi carnea rece pentru sandvişuri.
Într-o epocă a mâncărurilor livrate zilnic şi a fast food-ului, multe mame şi bunici din Statele Unite se străduiesc să gătească acest preparat impunător pentru masa de sărbătoare, când mai multe ge­neraţii se adună acasă.
Această zi îşi are rădăcinile în primii ani ai colonizării, la începutul secolului al XVII-lea, când pelerinii europeni recent sosiţi pe continentul american i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru abundenţa recoltelor şi ajutorul acordat de indieni.
Curcanul nu a fost întotdeauna vedeta mesei de sărbătoare, iar istoricii au arătat că pelerinii obişnuiau să mănânce mai degrabă vânat.
Curcanul este o pasăre nativă de pe continentul nord-american. Pelerinii veniţi din Europa trăiau din roadele pământului pe care îl cultivau, din ceea ce vânau şi ce culegeau din păduri. Aşa că această pa­săre făcea parte din meniul lor, dar nu atât de des pe cât se crede.
În anul 1863, preşedintele Abraham Lincoln a proclamat Ziua Recunoştinţei sărbătoare naţională, dar aceasta a început să fie sărbătorită pe scară largă abia din 1900. Tot Lincoln a fost cel care a graţiat primul curcan la Casa Albă.
Curca­nul a început astfel să devină o alegere tot mai populară, mai ales că e o pasăre mare, care poate hrăni o familie nume­roasă.
Aceasta este masa clasică, dar există multe variaţiuni şi mâncăruri în cele 50 de state ale SUA. Curcanul umplut rămâne, însă, de mai bine de un secol, piesa principală a mesei.

Recomandările redacției