Imnul „Aşteaptă-te, române!” extrem de actual

Pe vremea când era de o şchioapă, un nepoţel de-al meu fredona Imnul Naţional al României, care, în varianta lui, era „Aşteaptă-te, române!“. Nici măcar nu-mi imaginam cât de profetice erau cuvintele nepo­- ţelului meu, dar tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu românii şi cu România ne arată că ne putem aştepta la tot ce e mai rău. Scriam zilele trecute că forţarea moţiunii de cenzură de către Klaus Iohannis Werner nu are nicio noimă, pentru că lui căderea guvernului nu îi aduce niciun avantaj în economia alegerilor prezidenţiale, ci, dimpotrivă, adu­ce posibile riscuri, iar partidului său, PNL, nu îi foloseşte nici atât. Ca atare, mi-am exprimat părerea că schimbarea de urgenţă a guvernului este dictată dinafară, deoarece în viitorul imediat apropiat un guvern al lui Iohannis va avea sarcina de a lua nişte decizii legate de procesul de colonizare a României sau să împiedice nişte planuri care ar urma să fie puse în operă de către Guvernul PSD. Planuri care nu sunt deloc pe placul multinaţionalelor şi al celor care le păstoresc.
Nu mai departe decât ieri mi s-a oferit un exemplu concret: Tribunalul București a respins contestația depusă de grupul olandez Damen, după ce MApN a anunțat că oferta câștigătoare a contractului de achiziţie a celor 4 corvete multifuncţionale a fost cea depusă de asocierea dintre Naval Group şi Santierul Naval Constanţa. Este notoriu faptul că Olanda a făcut asupra României nişte presiuni inimaginabile pentru a-i ceda, practic, Portul Constanţa. Or, iată, decizia Tribunalului Bucureşti este clar o lovitură la adresa intereselor Olandei. Cum decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs, poate că unii speră că un alt guvern, de pildă unul minoritar, monocolor, condus de către Ludovic Orban, se va face luntre şi punte pentru ca decizia să se schimbe, iar olandezii să aibă, în cele din urmă, câştig de cauză.
Mâine vom afla dacă, în virtutea foii de parcurs a lui Iohannis, guvernul va pica la votarea moţiunii de cenzură sau chiar Opoziţia va determina eşecul moţiunii. La urma urmei, am mai văzut destule cazuri în care partidele româneşti una au vorbit şi alta au fumat, aşa că nu exclud ca moţiunea să fie respinsă la mustaţă, la un vot sau două, provocându-i lui Iohannis o mare supărare. Sau, ca să închei în tonul titlului, poate că eşecul moţiunii îl va face să răsufle uşurat, oferindu-i prilejul să raporteze şefilor săi că, iată, el a făcut tot posibilulul, dar volatilitatea scenei politice din România a dus la un alt rezultat decât cel scontat. Nu m-ar mira ca Iohannis, discret, să le fi sugerat liberalilor să mimeze voinţa arzătoare de a schimba guvernul PSD, dar să nu o şi realizeze, pentru că nu este momentul. Dacă moţiunea pică la câteva voturi, PNL va câştiga mult mai mult lăudându-se că a fost la un pas de victorie şi că a adunat mai multe voturi dinafară decât ar fi crezut cineva că este posibil, decât dacă, în urma succesului noțiunii, ar fi obligat să-şi asume o guvernare aducătoare doar de belele.