Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social Democrat şi al Camerei Deputaţilor şi liderul de facto al Guvernului pare a fi în corzi. O parte dintre liderii partidului şi parlamentarii despre care credea că îi controlează fără probleme au început să nu mai răspundă la comenzi, să facă „jocurile” adversarilor şi chiar să joace uneori în tabăra cealaltă, ajungându-se până acolo încât să se vorbească despre un PSD 2, care-i are ca vârf de lance pe Adrian Ţuţuianu, Paul Stănescu, Marian Neacşu şi politicianul care, după preşedintele ţării, a fost ales cu cel mai mare număr de voturi, adică Gabriela Firea, primarul general al Capitalei. De altfel, se spune că acest PSD 2, ar avea cam 40 de parlamentari, care ar putea schimba tabăra, ceea ce ar putea duce chiar la răsturnarea Guvernului Dăncilă, dacă Dragnea pune prea tare piciorul în prag. În plus, există informaţii că până şi premierul, care-şi datorează funcţia şi cariera politică apropierii de Dragnea, nu mai dă curs tuturor „rugăminţilor”, aşa cum ar fi fost de aşteptat să o facă. De aici până la eşecul moţiunii simple împotriva ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, moţiune despre care se spune că ar fi fost susţinută de Dragnea pentru a-l putea schimba pe neascultătorul profesor de la Iaşi, nu a fost decât un pas. De ce ar vrea preşedintele PSD un alt ministru la Justiţie? Simplu. Pentru că Tudorel Toader nu vede cu ochi buni o ordonanţă de urgenţă pentru amnistie şi graţiere, ordonanţă care l-ar putea scăpa de puşcărie pe Liviu Dragnea.
Astfel, nu mai trebuie să mire pe nimeni ieşirea nervoasă pe care a avut-o în faţa presei, şeful principalului partid de guvernământ fiind părăsit de calmul şi siguranţa de sine de care a dat dovadă în public de când a ajuns să fie considerat omul forte de la Bucureşti. Atunci când ziariştii l-au întrebat cum le răspunde celor care susţin că proiectul legii privind executarea pedepselor la domiciliu, adoptat de Senat, l-ar avantaja, Liviu Dragnea a izbucnit: „Cu ce dracu’ mă ajută pe mine, ca să înţeleg şi eu? Că totuşi m-am săturat. Dacă voi fi condamnat, cu ce mă ajută pe mine? Dacă mă întrebaţi înseamnă că aveţi ceva în cap când mă întrebaţi pe mine lucrul ăsta. M-am săturat de toate aceste minciuni. (…) Am înţeles că mă acuză. În afară de mine, mai sunt oameni în ţara asta? Întreb. Pe ei îi întrebaţi? Deci cei care nu sunt în funcţii publice pot să fie distruşi, pentru că nu vorbiţi cu ei. Nu ieşiţi din camera asta să vorbiţi cu ei. Cereţi-le dovezi (n.r. celor care spun că această lege îl favorizează). Orice lege mă favorizează pe mine”.
Că este vânat de „o anumită parte a presei”, este adevărat, că ziariştilor le mai place să provoace pe unul şi pe altul, este de asemenea adevărat, dar totuşi, dacă stăm să ne gândim puţin, nu l-a obligat nimeni să intre în politică, nu l-a obligat nimeni să accepte tot felul de funcţii avantajoase la vârf, nici să-l trădeze pe Victor Ponta pentru a prelua funcţia supremă în partid. Ca să nu mai vorbesc că nu l-a obligat nimeni să intre în tot felul de combinaţii discutabile şi periculoase. Iar faptul că şi-a ieşit din fire în public, faptul că a arărat că este în corzi, nu este tocmai genul de mesaj care ar trebui să fie transmis de un lider politic care are încredere în viitorul său şi care cere oamenilor să-l urmeze.

Recomandările redacției