Au trecut doi ani de când a plecat dintre noi părintele dr. Pavel Vesa, o personalitate marcantă a istorigrafiei ecleziastice arădene și nu numai.
Am avut deosebita cinste de a fi ultimul discipol al sfinției sale, cunoscându-l în plină ascensiune intelectuală și culturală. Era un om robust și o figură impunătoare, cu o barbă stufoasă și o privire ce îți dădea senzația că stai de vorbă cu un om venit din alte timpuri istorice pentru a împărtăși din cunoștințele sale și altora.
Părintele Pavel Vesa nu a avut o viață ușoară, ba dimpotrivă a fost un extrovertit al sistemului comunist, acuzând puterea politică atât înainte de ‘89 cât și ulterior, spuneam că acuza puterea politică și o taxă ori de câte ori aceasta greșea. Nu de puține ori își spunea punctul de vedere în public la diferite evenimente culturale sau simpozioane. Era un om al adevărului și al dreptății chiar dacă deranja unele persoane sau personaje, era un om poate de prea puțini înțeles și mulți îl acuzau pentru ceea ce spunea și scria.
Ca istoric cu siguranță a fost omul secolului ce a scotocit ani de zile prin arhive și zeci de ani în loc să se odihnească făcea din nopți zile, pentru a cerceta și a publica lucrări de referință, de cele mai multe ori pe cheltuială proprie. Opera sa care numără 19 cărți în timpul vieții și trei postum, demonstrează muncă asiduă pe care cărturarul Pavel Vesa a întreprins-o.
Datorită acestei mari personalități culturale și bisericești multe documente de arhivă prăfuite de timp și uitate pe rafturi încuiate, au văzut lumina tiparului rămânând material de studiu pentru tinerii cercetători.
O istorie a bisericii arădene nu se poate face fără studiul lucrărilor de referință ale părintelui Pavel Vesa, lucrări foarte bine documentate, cu un aparat critic de invidiat dar și de o acuratețe rar întâlnită la mulți istorici.
Viața părintelui Vesa a fost pe cât de scurtă, trecând la cele veșnice la doar 58 de ani, pe atât de tumultoasă și de încercată. A trecut prin groaza cenzurii comuniste, a luptat și militat pentru libertatea de exprimare, și-a jertfit sănătatea pentru a salva un monument istoric ce era sortit dispariției, reconstruind bisericuța din incinta Spitalului Județean Arad, atestată documentar încă din anul 1724, pe care a restaurat-o prin bunăvoința și finanțarea doamnei academician Cornelia Bodea.
Dar munca de cercetare și boala până la urmă l-au răpus, în dimineaţa zilei de 26 decembrie 2013, clopotele bisericuței din incinta Spitalului Județean anunțau tristă și prea grăbita plecare a marelui cărturar pr. dr. Pavel Vesa.
La doi ani de când s-a dus să slujească în ceruri se cuvine să-i aducem un pios omagiu dar și recunoștință pentru tot ce a lăsat în urma lui: cărți, studii și predici dar și mulți fii duhovnicești. Cred cu tărie că în momentul când și Aradul va avea cu adevărat o alee a personalităților, printre acestea sperăm că se va regăsi și părintele istoric dr. Pavel Vesa, cel care a scris istoria ecleziastică arădeană până și pe patul de spital.
A fost cunoscut de foarte multă lume, apreciat de puțini, iubit și înţeles doar de o mână de oameni. Paul, eu pe toți îi iubesc dar nu toți mă înțeleg! Erau cuvintele sfinției sale.
Dumnezeu să-l odihnească cu toți drepții!
Prof. Drd. Paul Krizner
