In memoriam Ştefan Cicio Pop (1865 – 1934)

La 16 februarie 1934, îşi dădea ultima suflare cel care a fost în „noiembrie şi decembrie 1918, expresia cea mai strălucită a năzuinţelor spre libertate ale românilor robiţi”, după cum se exprima ziarul Curentul, la câteva zile de la moartea lui   Ştefan Cicio Pop.
Acest corifeu al unirii, nedreptăţit de regimul comunist şi istoriografia aservită acestuia, şi-a pus în slujba naţiunii româ­ne din Transilvania, inteligenţa, energia şi averea.
Pe parcursul vieţii sale, atât ca şi „avocat al românilor” cum l-au numit ţăranii din Podgoria Aradului, cât şi ca deputat în Parlamentul de la Budapesta şi mai apoi de la Bucureşti, a luptat pentru interesul şi progresul neamului din care a provenit.
A participat la punerea bazelor clubului deputaţilor români, slovaci şi sârbi din Parlamentul de la Budapesta, a fost prezent la Uniunea Interparlamentară de la Bruxelles din anul 1895, a organizat gărzile naţionale, a convocat Adunarea de la Alba Iulia, pe care tot el a deschis-o, conducând şi dezbaterile care au avut loc, a fost şef al resortului armatei şi siguranţei în cadrul Consiliului Dirigent, ministru în trei guverne în perioada anilor 1919-1920 şi prim-ministru interimar, preşedinte al Camerei Deputaţilor în timpul guvernării Partidului Naţional Ţărănesc din anii 1928-1931 şi 1932-1933. În această ultimă calitatea, tot el prezidat şi adu­narea din data de 8 iunie 1930, când prin revenirea lui Carol al II-lea la tronul României s-a realizat Restauraţia.
În semn de înaltă apreciere a personalităţii sale, guvernul a hotărât funeralii naţionale. Ministerul Instrucţiunii Publice a decis ca în ziua înmormântării să fie suspendate cursurile şcolilor primare şi secundare din Arad, iar elevii să ia parte la ceremonia funebră. În şcolile din restul ţării, profesorii de la ultima oră a zilei de luni, urmau să omagieze personalitatea lui Ştefan Cicio Pop.
La slujba de înmormântare oficiată de către P.S. Niculescu, Episcopul Lugojului, au fost prezenţi printre cei 50.000 de participanţi, după cum apreciau ziarele vremii, Iuliu Maniu, fost prim-mi­nistru şi fost preşedinte al P. N. Ţ., Mihalache, preşedinte al  P. N. Ţ., Cons­tantin Angelescu, Gheorghe Crişan, Virgil Madgearu, V. V. Tilea, Armand Călinescu, I. Pop, Sever Bocu, Aurel Vlad, Şerban şi Mihai Ghelmegeanu, Mareşalul Palatului Cons­tantin Ilasievici, Gheorghe Tătărescu, N. N. Săveanu, Eugen Bianu, şeful Siguranţei, deputatul de Arad Mihai Mărcuş, vice­preşedinte al Camerei depu­taţilor, prefectul Aradului, Ioan Ursu, primarul Aradului alte personalităţi ale zilei, cum ar fi P.S.S. dr. Grigorie Comşa, Episcopul Aradului, gen. Gheorghe Argeşeanu, gen. Teodor Şerb, Silviu Dragomir, dr. Ioan Suciu, senatori, deputaţi, prefecţii judeţelor  Bihor şi Timiş-Torontal, o numeroasă delegaţie din Sibiu, reprezentaţi ai „Astrei”, foşti senatori şi deputaţi, Zaharia Boilă, alte zeci de oficialităţi aparţinând administraţiei locale, instituţii de cultură, avocaţi etc.
Acum, la 79 ani de la tristul moment, se cuvine să-i aducem o pioasă mulţumire şi recunoştinţă pentru ceea ce a făcut pentru naţiunea română de pretutindeni.
Dr. Corneliu Pădurean
Doru Sinaci