Pe vremea Imperiului Roman ne-am situat la marginea acestei construcţii civilizatoare. Mai târziu, la împărţirea acestui colos latin în Împeriul de Apus şi cel de Răsărit, faţă de ambele epicentre ne găseam, paradoxal, tot la margine. La fel de lăturalnici am fost consideraţi şi în ceea ce priveşte apartenenţa noastră la valorile spirituale ale continentului: în vreme ce Vaticanul trăgea peste Carpaţi linia de demarcaţie a catolicismului continental, Bizanţul configura spaţiul ortodox pornind de la aceeaşi frontieră naturală, la care se mai adăuga şi Dunărea. „Cei mai răsăriteni dintre latini” sau „cei mai apuseni dintre ortodocşi” reprezintă, dincolo de valoarea stilistică a exprimării, tot nişte frontiere, lingvistice şi spirituale, care ne-au determinat existenţa. La porţile Occidentului, la porţile Orientului, la marginea Imperiului Habsburgic, la marginea Imperiului Otoman, la hotarul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, la graniţa Uniunii Europene şi la frontiera NATO reprezintă reperele istoriei noastre moderne, care au venit să accentueze trăsăturile dobândite în veacurile medievale despre care am vorbit mai sus. Altfel spus, două mii de ani de trăire lăturalnică, de supunere faţă de puternicii zilei, de ascultare…  Dacă am profitat vreodată de această poziţie geopolitică? Prea arareori. Poate la 1918, când s-au prăbuşit, deodată, două dintre imperiile înconjurătoare. Dar şi atunci, din căderea habsburgilor am pierdut jumătate de Banat, iar din căderea ţarilor aproape tot tezaurul nostru naţional. Putem profita astăzi de noua conjunctură geopolitică? Cel mai probabil, da. Însă, cu condiţia să punem accent pe lucrurile esenţiale. Adică să ne apucăm să construim autostrăzi şi căi ferate moderne, astfel încât să ne permitem să asigurăm legătura terestră între Occidentul şi Orientul continentului. Să valorificăm potenţialul navigabil al Dunării – care se pare că va fi iarăşi pus în valoare – şi să ne punem la punct infrastructura portului Constanţa, astfel încât să putem descărca şi încărca toate tipurile de mărfuri care se anunţă că vor tranzita prin bazinul Mării Negre: solide, fluide şi gazoase. Revenind la istorie, grecii au sesizat potenţialul maritim al litoralului românesc încă de acum două mii cinci sute de ani, romanii erau conştienţi de oprtunitatea transportului fluvial pe Dunăre de două mii de ani, iar englezii, nemţii şi austriecii stabileau Comisia Europeană a Dunării la… Sulina.

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    „Cu proştii par­că te mai poţi în­ţelege, cu mediocrii niciodată. Me­di­ocrii au convingeri, proştii adună şi îndoieli. Pe me­diocri convingeri­le nu-i fac dârji, ci îndărătnici. În­dă­rătnicii nu-s mânaţi să se re­mar­ce, le e de ajuns că îi împiedică pe al­ţii să se re­marce. Au ceva din con­diţia apar­tenenţei la o castă. ” -Tudor Octavian in „Casta îndărătnicilor”

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției