În spiritul democraţiei

Formula alegerilor din 2016 este în mare parte definitivată. Ar mai fi în joc alegerea primarilor în două tururi, singura schimbare care mai este disputată de forţele politice, PNL făcând presiuni pentru ca acest lucru să se întâmple.
Şi de ce nu s-ar reveni la vechea formulă, cu două tururi de scrutin pentru primari? Cred că ar fi mai democratic să se revină la vechiul sistem, aşa cum s-a revenit şi la votarea preşedinţilor consiliilor judeţene de către consilierii judeţeni, nu prin vot direct al electoratului, respectiv renunţarea la colegii, în cazul Parlamentului, şi revenirea la votul pe listă.
Sigur, fiecare sistem are părţile sale bune, dar are şi lacune. În primul rând, ar trebui să eliminăm ipocrizia cu cheltuielile în plus legate de un al doilea tur de scrutin. Aşa cum politicienii aruncă cu banii în campaniile electorale, şi statul trebuie să cheltuie oricât e nevoie pentru a se asigura alegeri corecte, democratice şi reprezentative. Spre exemplu, la o prezenţă de 35% (o treime din populaţia cu drept de vot) un primar îşi câştigă mandatul cu, să-i spunem, tot 35% din cei prezenţi la vot. Deci, 35% din 35% înseamnă că respectivul primar         şi-a câştigat mandatul cu voturi însumând 12,25% din totalul celor cu drept de vot. Pe când dacă se respectă acelaşi procent de prezenţă, adică 35%, într-un eventual tur doi, primarul ales are nevoie de 50%, din respectivul procent, adică peste 17,5% din totalul celor cu drept de vot. Nu e o diferenţă mare, dar e mai legitimă, iar cei care nu se prezintă la vot şi au ales să fie nepăsători de două ori la rând chiar merită să aibă un primar nereprezentativ.
Un alt argument în favoarea a două tururi de scrutin este şi faptul că până şi cea mai înaltă funcţie în stat, cea de preşedinte al ţării, se decide în două tururi de scrutin.
Dar, cel mai bun lucru pe care îl poate aduce acest al doilea tur este destabilizarea unor primari, care se cred veşnici pe funcţie şi care la adăpostul scaunului de edil-şef au făcut şi fac averi surprinzător de mari, ajustate după buget, cum ar spune Pristanda. Într-adevăr, şi aici mă refer mai mult la primarii din alte zone „folclorice”, respectiv Moldova, Oltenia şi Muntenia, unde în comună nu s-a investit mai nimic, dar dumnealor îşi etalează vilele, maşinile de lux, ghiulurile şi… poze din vacanţe, desfăşurate desigur „în interes de serviciu”, prin locuri exotice.
S-a văzut şi la alegerea preşedintelui ţării că în al doilea tur de scrutin au venit alegători în număr foarte mare, la fel ca la mitinguri sau la alte manifestări de solidaritate. Acesta este un semn clar de responsabilitate civică, ceea ce în limbaj popular înseamnă că românul dă în clocot. Or, cei care se împotrivesc cu înverşunare ca alegerea primarilor să se desfăşoare în două tururi de scrutin sunt tocmai aceia care în numele poporului, al alegătorilor, nu îşi doresc un vot reprezentativ, ci mai degrabă un vot de cumetrie, de cointeres. Cu cât e mai mare numărul celor care vin la vot, cu atât mai mult şmecheriile primarilor, înţelegerile de cumetrie se pot face mai greu.
În fapt, cea mai bună exprimare a democraţiei este prin vot, un act palpabil. Iar dacă respectăm democraţia, ar trebui să acceptăm cu braţele deschise două tururi de scrutin. Indiferent cât ar costa, democraţia merită acest preţ.