Inadecvarea visului american…

0
202

De-a lungul timpului faptele au arătat că suntem, inadecvați.  Nu facem ce trebuie, cum trebuie de multe ori.  Nu de ieri de azi, ci de mult în istoria noastră. Iar când facem ceva, nu facem la momentul oportun. Doar noi am inventat vorba : „Niciodată  nu este prea târziuˮ. Vă zic o alta : unele lucruri vin prea târziu în viață. Și în cea a unui om, dar și în a unei țări. Acum americanii, prin vocea deja fostului ambasador Zuckermann ne-au făcut un… miniplan: modernizarea centralei atomice de la Cernavodă, un ipotetic coridor Constanța-Gdansk, de care nu a mai vorbit vreun alt oficial. Investiții de vreo opt miliarde de dolari. Numai că aceștia sunt bani privați americani. Și ei vor fi luați de firme americane. Sigur, dacă se fac, rămân investițiile. Ipotetic vorbind. Numai că aici este prima inadecvare. Visul american nu se potrivește cu programul european pentru care se vor acorda finanțări nerambursabile. Și mult mai consistente decât banii americani. Care deocamdată sunt doar niște vorbe.  Unul să-i spunem mult mai ecologic, care pune pe primul loc energia verde și transportul feroviar și electric în locul celui cu autovehicule. „A fost o premieră în istoria UE acest buget care, pe partea de fonduri nerambursabile, este ca dimensiuni apropiat de Planul Marshall. Planul a fost procesul politic și economic, cu mari beneficii sociale, prin care în anii 1948-1952 SUA au pompat în PIB-ul european cu aproape doi la sută pe an, timp de cinci ani, prin același tip de fonduri. În zilele noastre, pe cam același număr de ani ca la Planul Marshall, țările membre ale UE luate împreună vor primi în jur de 1,8 la sută din PIB, anual, sub forma acestor fonduri nerambursabile.  Dacă punem partea de împrumuturi la dobânzi foarte mici, ajungem la un stimul colectiv la PIB-ul comun mai mult decât dublu față de perioada de după război”, afirmă profesor de economie Cornel  Ban. În plus, avem și o tradiție bogată în calea ferată, dar și în producerea materialului rulant. Chiar față de țările foste comuniste suntem în față ca densitate a rețelei feroviare, cu mai bine de 22.000 de kilometri. Comparația cu autostrăzile este de râs, dacă nu ar fi de plâns. Marea probleermă este că această rețea nu a mai fost refăcută de ani și ani, iar viteza mediede abdacă atinge 50 de kilometri pe oră. La călători, că la marfă ne învârtim în jurul a 20. Doar pe relația Brașov-București-Constanța se poate circula cu viteze de peste 100 de kilometri pe oră. Liniile nu sunt reabilitate de zeci de ani. Culoarul Curtici-Constanța se reabilitează parcă deja de prea mult timp. Porțiuni importante din el sunt finalizate. Însă de zece ani acest proiect este în lucrare. Parcă e prea mult timp pentru 900 de kilometri. Așadar, nu trenurile de mare viteză sunt problema. Constructori avem suficienți, iar Executivul se putea orienta mult mai bine. Noi am mizat pe autostrăzi și rutier, când Europa pune accent pe tren, metrou, transport auto electric și bicicletă. Desigur, funcție de distanțe. Și culmea și cu bani foarte mulți nerambursabili. Dar pentru asta trebuie să faci programe și proiecte adecvate. Drept urmare , Comisia Europeană a respins planul nostru, generat poate de un (mic) vis american. Sigur, în termeni diplomatici, dar tot trântitul ușii în nas se cheamă că este. Am fost, iarăși, inadecvați…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.