Campanie prezidențială. Toate organiza­țiile județene sunt obligate să facă tot posibilul, ba chiar imposibilul, ca prezidențiabilul partidului să obțină un rezultat cât mai bun. Dacă nu, județele în care acesta are parte de fiasco, vor fi pedepsite exemplar, prin mazilirea conducerilor județene. Am spune că este, oarecum, normal, numai că nu este deloc așa. Sunt județe în care partidul este pe cai mari exclusiv datorită liderilor locali, care se bucură de mare popularitate. Aceștia au posibilitatea să explice, bob cu bob, susținătorilor proprii, că la alegerile prezidențiale sau parlamentare trebuie să voteze cum le cer ei, pentru că altfel nu vor mai putea să facă pe mai departe ceea ce au făcut și fac. Dacă oamenii au încredere în ei, votează cum li se cere, chiar dacă strâmbă din nas. Normal ar fi ca, indiferent de partid, conducerile centrale să dea mână liberă acestor lideri, să-i convin­gă, așa cum știu ei, pe alegători, să voteze. Când colo, respectivele conduceri centrale nu le permit să caute modalități de atragere a electoratului specific, pe care ei îl cunosc foar­te bine, ci le impun niște reguli stabilite la centru, obligatorii pentru toată lumea.
Pur și simplu, liderii locali sunt marginalizați, scoși cu totul înafara campaniei, obligați să trans­mită un mesaj care sub nicio formă nu poate fi acceptat de către o parte a electoratului care îi susține pe ei. Am trecut prin multe campanii elec­torale, am văzut, la toate partidele mari, același fenomen: când veneau alegerile prezidențiale, echipele de campanie ale organizațiilor jude­țene se trezeau că Bucureștiul trimite un emisar care le poruncește ce și cum să facă, ei neavând altă sarcină decât să execute întocmai și la timp dispozițiile acestora. Nu conta ce tâmpenii spuneau sau făceau aceștia, ei erau obligați să execute. Degeaba încercau să le explice „comisa­rilor” care este realitatea, pentru că pe aceștia nu îi interesa, ei știau un singur lucru: în toate județele trebuie să existe o singură regulă, pe care ei, plătiți regește, trebuie să o pună în aplicare. Dacă aceasta nu dă rezultate, ghinion, dar nu pentru ei, care își iau banii, ci pentru cei din teritoriu, care, cică, nu și-au făcut datoria.
Cel mai interesant lucru în campaniile electorale prezidențiale este băgatul în poză. Sub pretextul că tu, ca primar sau nu mai știu ce lider de partid, le ceri susținătorilor tăi să-l voteze pe șeful tău, cu care te fotografiezi, vrei să le arăți, de fapt, că tu ești omul șefului, iar el te susține. Este ceva logic, dar se întâmplă ca în poză cu șeful să se bage cineva care nu are niciun fel de priză la public, dar are bani cu grămada și influ­ență asemenea. În asemenea cazuri, s-ar putea ca stimabilul candidat să piardă voturi, pentru simplul motiv că electoratul îl asociază cu personajul dubios. De aceea spun: orice partid care pretinde rezultate de la o filială ar trebui să o lase să arate dacă poate, nu să-i impună ceea ce crede centrul că este valabil la nivel național. Pentru că nu este!

Recomandările redacției