Pro urbe

Dacă abaterile sunt tolerate, oamenii nu se complică pentru aprobări

Cazul cu tăiatul copacilor de pe Ștrand este o culme a erorilor și o consecință a indiferenței autorităților. Undeva, acolo  unde guvernează legea, găsim și o altă mentalitate, acolo domină spiritul civic. Haideți  să privim în urmă, să găsim originea răului.

Legi  care să protejeze natura avem, legi care să protejeze monumentele avem, legile din domeniul urbanismului, revizuite și adăugite avem. S-a reglementat reclama și afișele prin hotărâri ale CLM. Cablurile, în schimb, ce sluțesc fațadele și atârnă prin copaci aparțin de Ministerul Cultelor, deoarece nici Bunul Dumnezeu nu știe cum se vor rezolva. Alarmă! Cum ne-am prezenta în calitate de gazde, atunci când ne-ar vizita străinii, ca pe o viitoare – capitală culturală – precum orașul Pecs ori Sibiul nostru? În Arad avem la vedere, în prim plan, atâtea bube, abateri de la civilizație și de la bunul simț, ce nu se pot explica și de loc motiva. Cel ce-și dorește ceva, musai,  că trebuie,  bunăoară o instalație de aer condiționat, montează ventilatorul exact peste ornamentele fațadei. Mă mir cum tolerează Primăria, Polițiile, Jandarmeria, o asemenea abatere? Iar dacă se tolerează, oamenii nu se complică pentru aprobări, dă-i înainte ca rușii. La fel cu eșapamentele termotecilor, scoase prin peretele de la fațada monumentelor istorice. Dacă se tolerează, soluția este la mintea cocoșului.

Cablurile pe pereți.  Acestea înainte de  1989 nici nu s-au pomenit pe fațade. După 1990 s-au înregistrat primele societăți de televiziune prin cablu, deci, a apărut primul cablu pe fațadă, după care avalanșa nu a mai putut fi oprită, destul și bine, astăzi suntem înveliți în cabluri și cutii negre. A cui este vina? Cine trebuia să aprobe montarea primului cablu? Să controleze, să protejeze fațada. În oraș nimic nu se mișcă fără aprobare Primăriei! Și uite cum Primăria a scăpat din mână aerul condiționat și cablurile. Totul a curs înainte, dintr-o inerție ca apa la inundație.

Ura! Am scăpat de butelii, avem gaz în Arad, avem gaz la robinet direct în bucătărie. Dacă am căuta în arhive numărul de înregistrare a primei autorizații de instalarea cofretului de gaz, oare găsim și instrucțiuni de montare?  Dacă la primul cofret montat pe fațada casei, ori chiar pe fațada monumentului istoric, nu s-a opus Primăria, atunci, nici când s-a umplut orașul de cofrete, nimeni n-a scos o vorbă. Cofrete de gaz, aparate de condiționare și cabluri, n-am văzut nici la sora noastră, localitatea Gyula , pe care am vizitat-o deunăzi. Altă lume, altă mentalitate.Pro urbe 1

Afișele și reclamele. O altă bubă care a luat amploare. Se lipesc afișe fără restricții, până și pe monumente istorice. Iar dacă și afișe cu antetul Primăriei s-au lipit pe stâlpii de iluminat, opere de artă,  de pe bulevard, atunci, el, marele lipitor de afișe, de ce n-ar face-o pe  – unde vrea mușchii lui…

Și atunci, revenind la tăiatul copacilor de pe ștrand, aceștia au fost tăiați după dorința proprietarului și în maniera generală în care se petrec toate cele enumerate mai sus. Priviți cum a fost chinuit un castan în 2011, ce a și murit apoi, fără ca cineva să cerceteze cazul. Astăzi, în primăvara lui 2015, priviți castanul mort. Ajustarea castanului în 2011 a fost executată nu de personalul cu care are contract Primăria.

A fost odată un electrician ce și-a uitat acasă cheia de  descuiat cofretul electric de la stâlpii de iluminat. Întâi a rezolvat descuiatul cu o sculă improvizată și a remediat avaria apoi a plecat  lăsând cofretul neîncuiat. De aici în acolo, nimeni nu a mai folosit cheia, cofrete descuiate au fost și descuiate sunt lăsate și astăzi.

Fotografiile anexate și cele de pe virtual, reprezintă tot atâtea cazuri favorizate de lipsa de control și exigență a celor ce ar fi trebuit să reacționeze. La copacii de pe ștrand, reacția primăriei a fost târzie. după ce s-a scandalizat întâi presa.

 

 

 

 

Recomandările redacției