• Interviu cu dr. ing. Tudor Caracioni, fondatorul companiei  Contor Zenner

caracioni 1Contor Zenner a fost  una dintre puținele afaceri din Arad care chiar seamănă cu o poveste americană. Singura deosebire este că nu a pornit dintr-un garaj, ci dintr-o pivniță. Este vorba despre Contor Zenner Arad, ulterior Contor Group. Povestea cu creșterea și descreșterea business-ului s-a oprit în momentul 2011. Atunci, preşedintelui Consiliului de Administraţie  i s-a pus în vedere de către Finanţe să anunţe insolvenţa. Asta după ce a aşteptat luni de zile un credit, care n-a mai venit aşa cum promisese banca. În mod aproape  sigur istoria s-ar fi scris altfel.   Chiar şi aşa, după aceea, administratorul judiciar și cel special ar fi trebuit să găsească cele mai bune soluții pentru a scoate societatea la liman. Nu s-a întâmplat nici pe departe așa și încercăm să ducem firul întâmplărilor la zi .
-Așadar, după un deceniu și jumătate de creștere a  venit criza și astfel toate socotelile au fost date peste cap. Nici Contor Group nu a scăpat de acest tăvălug planetar…
-Aproape  nimeni în lumea largă n-a putut evita, anticipa marea criză economică mondială începută la finele anului 2008, iar analiştii economici se străduiesc şi astăzi să-i precizeze cauzele. În ceea ce mă priveşte, ca să răspund întrebării dumneavoastră, îmi asum tot managementul firmei până în luna martie a anului 2011. Probabil că am greşit având încredere exagerată în bănci, sau încredere nemăsurată în oameni. Însă acum, dând firul evenomentelor înapoi  cu siguranţă mă simt vinovat într-un anumit sens. Și asta cu certitudine. Sunt vinovat de  faptul că mi-am pus mereu familia pe planul al doilea.
-De ce ați apelat la această cale?
contor-Atunci, am crezut că societăţile de insolvenţă, împreună cu băncile, pot readuce la viaţă şi la profit Contor Group-ul. Din păcate, a trebuit să constat, cu maximă amărăciune, că la noi firmele de insolvenţă nu doar că trăiesc în concubinaj cu băncile, dar îşi pun deseori chiar şi pirostriile pe cap şi se căsătoresc. Dar, ca să reiau firul evenimentelor despre care mă provocaţi să vă răspund, imediat după declanşarea crizei economice din 2008, brusc şi fără nicio înţelegere prealabilă, băncile ne-au redus linia de credit pe considerentul că garanţiile ipotecare s-ar fi diminuat cu 30%. Acum, după trecerea timpului îmi dau seama că această reducere a liniilor de creditare în fapt însemna o încercare a băncilor de a astupa găurile pe care chiar ele le-au provocat cu tot felul de produse toxice și derivate. Aceste malversațiuni au de­clanșat de fapt criza, ele – produsele derivate, fiind de fapt până la urmă doar niște simple hârtii fără acoperire. Deci fără valoare.  Din păcate victime au căzut firmele tradiționale să le spun așa,  cum a fost și Contor Group , adică cele bazate pe activitatea productivă. Practic, să nu o mai lungesc, băncile au căutat să-și scoată pierderile pe spinarea noastră, a industriei. Pe cale de consecinţă, am fost obligaţi să obţinem garanţii suplimentare. Am avut noroc şi ne-am bucurat de un sprijin extraordinar din partea EXIM BANK, care ne-a furnizat o scrisoare de garanţie bancară de 1 milion de Euro, pe termen de un an.
-Din ce spuneți, lucrurile păreau că se îndreaptă pe calea cea bună. Ce s-a întâmplat atunci?
-Da, totul ar fi trebuit să decurgă normal. Numai că,  scrisoarea de garanţie ING-ul a acceptat-o ca pe un CEC în alb, deşi aceasta era accesibilă doar prin producţia de export a Contor Group-ului. Am mai avut încă două intenţii de finanţare din Germania, dar pe care risc-managerul ING-ului de la Amsterdam, Ge Brouwer, le-a refuzat ca fiind prea riscante. M-am întâlnit cu acest personaj de multe ori. De două ori la Amsterdam la sediul central al ING,  o dată la sediul nostru din Germania şi de mai multe ori în România. Legat de Ge Brouwer – pentru mine un  personaj absolut antologic – am discutat cu domnia sa în Germania, unde, după cinci ore de discuţii în contradictoriu şi, din păcate, prea arareori principiale, l-am somat să-mi răspundă care sunt consecinţele „ducerii cu zăhărelul” şi nefinanţării Contor Group-ului, în condiţiile în care am de pierdut nu doar eu şi sutele de angajaţi ai firmei, ci şi banca în sine, adică ING-ul… De fapt aceasta a avut cea mai mare pierdere, deci logic trebuia să fie prima preocupată de bunul mers al companiei din portofoliu.
-Care a fost răspunsul primit?
-S-a ridicat în picioare şi mi-a arătat buzunarele hainei sale, spunându-mi: „Don’t forget that ING have big pockets” – adică, pe româneşte, „Nu uita că ING-ul are buzunare mari”. Înţelegând că, în opinia sa, ING-ului nu-i pasă de pierderea a câtorva mi­lioane de Euro, l-am întrebat ce se va întâmpla cu sutele de oameni care-şi vor pierde locurile de muncă. Nu mi-a răspuns nimic, dar a rânjit, ţinându-şi mâinile în buzunare. Conducerile băncilor, în cele mai multe cazuri nu văd decât niște cifre. Nu văd oamenii care stau în spatele unui demers economic,  a unei companii.  Altfel spus nu văd sufletul care pune în viață orice afacere. Pentru că doar banii nu sunt de ajuns.
-Ce a urmat mai departe, pentru că încă dețineați controlul companiei?
-A mai trecut ceva vreme. Cu tot acest incident Ge Brouwer m-a sunat la telefon, cu o zi înainte de Adunarea Acţionarilor, în legătură cu alegerea unui administrator special din partea băncii. Era vorba de un omolog de-al dânsului de la ING Bucureşti, eliberat din funcţie din cauza unor reclamaţii la adresa acestuia. Era un fel de premiu de consolare, pentru …sacrificiul făcut. Mai târziu voi explica ce înseamnă de fapt acest post de administrator special, între ce ar trebui să fie și cum este el, din păcate înțeles și aplicat în 99% din cazuri.   Menţionez faptul că eu deţineam 64% din acţiuni şi aveam „asul în mânecă” în ceea ce priveşte această decizie, de confirmare a unui administrator special.
-Și ce ați făcut?
-Am acceptat din păcate şi spre marele meu regret ulterior, dar numai după ce am obţinut promisiunea, verbală, ce-i drept, că va finanţa Contor Group. În paranteză fie spus eu sunt un om pentru care cuvântul dat are valoarea unui contract scris. Am crezut că pentru un tip  provenit dintr-un mediu occidental acestea sunt lucruri de la sine înțelese. Mai departe, comporta­- mentul acestui ex-bancher de la ING Bucureşti în funcţia de manager – director general la Contor Group a fost unul de-a dreptul lamentabil. Vizita fabrica doar trimestrial, nu a sprijinit finanţarea, nu a luat decizii corecte şi a permis separarea personalului pe grupuri de interese, încurajând bârfa şi „mâncătoria”. La toate acestea se mai adaugă şi preferinţele pentru „locurile de destindere”, chemând deseori şoferul ca să-i deschidă uşa casei. Ba, odată chiar a şi spart-o… Cu toate acestea, a încasat peste 200.000 de Euro în anul în care a fost manager la Contor Group Arad, bani proveniţi, fireşte, de pe spinarea noastră, a arădenilor. A plecat, în final, într-o nemulţumire generală, dar fără nici cea mai mică urmă de redresare a companiei. Din nefericire, de această situaţie a profitat toată echipa de directori rămaşi în funcţie, care au avut absolut mână liberă să ia decizii după bunul lor plac.
-Şi ce s-a întâmplat?
-Scăderea vânzărilor şi a cifrei de afaceri cu peste 50%, reducerea capacităţilor de producţie prin vânzări de utilaje şi mijloace fixe, împărţirea personalului pe grupuri de interese şi instaurarea în societate a unei atmosfere de teroare, promovarea nonvalorilor, după criteriul „ataşamentului faţă de clan”, nu după criteriul competenţei și altele.  Însă, cea mai mare lovitură a venit în urma alungării potenţialilor investitori de către cei doi „administratori”, respectiv cel judiciar şi cel special, despre ultimul vorbindu-vă mai sus. Practic pot spune că marea lovitură a venit din interior. Eu aș zice că doar voit poți distruge o piață pe care la un moment dat o controlai, având o cotă de circa 75%. Acum, privind cu detașarea timpului pot spune că banca ING în cârdășie cu administratorii speciali au distrus din interior această firmă. Altfel spus , ingineriile financiare ale băncilor străine și a speculanțior financiari au lovit în locurile de muncă ale  arădenilor.

VA URMA

Recomandările redacției