UTA a bifat sâmbătă seara a doua victorie în campionat. Ambele succese au fost reușite pe teren propriu, împotriva celor două noi promovate, Petrolul și Universitatea Cluj. De asemenea, în ambele partide jocul echipei lui Ilie Poenaru nu a impresionat însă ambiția, determinarea, au făcut diferența.

Dacă în meciul cu ploieștenii adrenalina venită dinspre tribune i-a impulsionat pe jucători, de data aceasta sursa excesului de ambiție a venit chiar din teren. UTA a avut sâmbătă seara, în argentinianul Bautista Cascini, un adevărat lider în teren. Mijlocașul central a fost peste tot, în multe momente părând că efectiv s-a multiplicat și are câte 2-3 versiuni ale sale în același timp în teren. A recuperat în preajma propriului careu, a ținut mijlocul închizând culoare și controlând simplu și sigur mingea, a pasat inteligent și de multe ori a ajuns în careul decisiv la finalizare. A ieșit în lateral pentru a crea superioritate pe benzi, a pus piciorul, capul, corpul, oriunde a fost nevoie pentru a-și opri adversarii. Și-a dirijat, impulsionat, ambiționat colegii atunci când aceștia dădeau semne de oboseală și nu s-a ferit să intre în clinciuri cu arbitrul partidei atunci când a simțit că echipa sa a fost nedreptățită. Și, încununarea acestei evoluții extraordinare a venit în minutul 82 când s-a demarcat în careu pe un culoar liber și, primind o pasă de calitate de la Jobello, a tras necruțător cu stângul, pe lângă un Brănescu depășit de forța șutului.

Sigur că meciul a fost câștigat de o echipă. 11 jucători plus rezerve, plus antrenor. Ar fi nedrept să acordăm meritul victoriei 100% unui singur fotbalist. Iacob, Benga și Chindriș au fost siguri în defensivă iar fundașii au contribuit de multe ori și la faza ofensivă prin incursiuni cu mingea la picior. Vukcevic și Hoxhallari, chiar dacă n-au strălucit, au închis bine benzile din punct de vedere defensiv. Isac a fost sobru, sigur, competent, așa cum trebuie să fie un mijlocaș în fața apărării. Otele n-a avut realizări dar a făcut risipă de efort și, dacă altă dată era aplaudat pentru driblinguri, acum a primit ovații pentru tacklinguri. Jobello a adus tehnică, finețe și inteligență în multe momente iar Postolachi e acel „berbece“ care ne lipsește de ani de zile în echipă, pentru a sparge zidul apărării adverse. Poenaru merită și el felicitări pentru alegerile inspirate făcute în privința primului 11 dar și pentru schimbările făcute la momentul oportun. Individual, jucătorii de pe bancă n-au adus un plus evident dar prin energia și limpezimea mentală de care au dat dovadă, au schimbat tactic jocul, readucând-o pe UTA în atac.

Sigur, mai e mult până departe. Încă se fac destule greșeli individuale, încă sunt jucători, în special în ofensivă, care nu reușesc să combine ritmul și intensitatea cerută de antrenor cu acuratețea tehnică a execuțiilor. Încă sunt jucători care performează sub nivelul echipei, cu Florentin Matei în prim plan dar și Keserü, Ubbink sau Stahl sunt datori suporterilor. Dar, rezultatele pozitive din ultimele două etape, micile progrese precum și atitudinea clar îmbunătățită sunt premise de la care putem porni în așteptarea cu optimism a importantului meci cu Rapid. Sigur, acolo ne va aștepta o atmosferă extrem de fierbinte și ostilă dar, dacă întreaga echipă va avea inima lui Cascini, UTA poate răsturna calculele hârtiei.

(foto: uta-arad.ro)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recomandările redacției