Fum şi groază. Oameni sfâşiaţi, bucăţi de carne, strigăte şi disperare la Bruxelles. Da, dacă cineva se mai îndoia s-a ajuns în imima Europei. Da este aproape evident că pot să lovească aproape oriunde şi oricând vor. Europa este foarte slabă, chiar dacă mai nimeni nu vrea să recunoască acest lucru. O ştia şi Turcia care a  negociat cu UE la limita şantajului problema  imigranţilor. Şi asta o ştie toată lumea. Dar europenii sunt cu piatra de moară de gât şi stau pe marginea apei. Doar un bobârnac, unul mic de tot şi s-au dus. Ne-am dus. De aceea turcii au obţinut şi vor obţine aproape orice vor. Dar nu turcii sunt importanţi acum în această nouă ecuaţie de putere, ci Europa. Şi  mai clar este că aşa-zisa politică comună, mai mult sau mai puţin dictată de Germania este una falimentară. Sărăcia şi teroarea  au ajuns în inima Europei. Britanicii  şi ei, cică mai sunt în Uniunea Europeană. Deocamdată da,  dar în condiţiile lor şi au anunţat de mult că nu vor pune osul la problema imigranţilor din Orient. Practic ei sunt o extensie a „verilor“ de peste ocean. Aşa că perspectivele  nu sunt deloc bune. Sigur şi acei oameni au dreptul să trăiască. Dar noi, cei care am fost în Europa de ce n-am avea aceleaşi drepturi? Ba chiar am zice şi de  dreptul primului venit.  Nu e politic corect, dar aşa este de când lumea. Ultimul venit se aşează unde apucă. Nu ridică pe toată lumea de la masă. Cam aşa  fac mai toţi aceşti oameni. Aici avea foarte multă dreptate Viktor Orban care a spus că nu vin să se integreze, pentru că  nu pot şi nici nu vor, ci vin să ne integreze pe noi. Şi în cele din urmă vor reuşi, pentru că Europa este slabă, speriată şi nu ştie ce să mai facă. Deşi are impresia că este la masa celor care au butoanele puterii este doar o iluzie. Iar unii o mai şi cred.
Altfel, dacă aveau o soluţie nu cedau la presiunile Turciei. Este clar  că Europa nu poate să se mai protejeze singură. Iar America fie că place, fie că nu, au rămas este singura superpu­tere. Şi cum arătam mai înainte, nu pare dispusă, cel puţin pentu moment,  să sară acum în ajutorul bătrânului continent. I-a izolat pe englezi, dar pe noi restul continentului ne-a lăsat să ne zbatem precum un om în pragul înecului. Încă   nu am înghiţit destulă apă, aşa că mai trebuie să ne zbatem. Poate atunci vor sări cu colacul de salvare. Evident că în condiţiile lor. Asta aşa, pentru  a şterge îndoiala celor care încă mai cred  că Europa mai face, aşa de capul ei, ceva politică sau mai are ceva putere. După 15 ani şi mai bine de luptă împotriva terorismului şi de o parte şi de cealaltă a Atlanticului, rezultatele sunt din ce în ce mai proaste.  Cu cât se luptă mai mult, cu atât celulele răului par a se multiplica exponenţial. Iar acum s-a lovit cu „pumnalul“ în inima Europei, în simboluri: NATO, Parlamentul European. Sigur, e dreptul fiecărui om  de pe planetă să  vrea un trai mai bun. Dar noi, noi europenii unde să plecăm?

Recomandările redacției