Instituţiile statului, ca relevanţă a stabilităţii

0
389

Cum sondajele sunt scumpe şi, uneori, irelevante (dacă nu sunt profesionist făcute) şi cum părerile românilor expuse la televizor sunt manipulate în funcţie de interes, m-am rezumat să-mi fac propria-mi cercetare. Şi cine-ar fi mai nimerit să-mi răspundă – chiar şi prin tăcere – decât lista mea de prieteni de pe FB, de o coloratură politică multicoloră. Studiului este probabil irelevant ca eşantion, ca esenţă pentru a emite un o concluzie de nezdruncinat. Tocmai de aceea, concluzia o prezint într-un material de opinie care reprezintă doar părerea mea. Una pe care încerc să o argumentez.
Textul postat întru analiză suna în felul următor: Sunteţi de acord că nu trebuie lovit în credibilitatea unei instituţii din cauza derapajului unor reprezentanţi ai acesteia? O întrebare pertinentă, după părerea mea, în care fiecare putea să-şi spună părerea, pro sau contra, sau să tacă. Au fost foarte puţine comentarii, poate şi din cauza că oamenii, când îi întrebi direct, nu prea vor să se expună. Unii mi-au scris în privat. Desigur, întrebarea în sine ducea cu ideea la situaţia Jandarmeriei. Dar…
De fapt, întrebarea a fost o capcană. În mod special a fost pusă într-un cadru general tocmai pentru ca de la acest caz particular (şi „fierbinte”, pentru că de aceea majoritatea au înţeles că de Jandarmerie e vorba) să pot generaliza. Păstrând proporţiile şi specificul fiecărei instituţii în parte, de acelaşi „linşaj” al unei părţi a opiniei publice (aici incluzând şi televiziunile) a avut parte şi Direcţia Naţională Anticorupţie. Profitând de derapajul unor reprezentanţi, unii spunând că chiar cu girul şefei Kövesi, s-a lovit în întreaga instituţie. S-a decredibilizat instituţia tocmai pentru ca discreditarea ei să ducă cu gândul că toate dosarele au un iz de abuz. Putem să bănuim care este scopul ascuns al acestui atac în forţă asupra unei instituţii a statului: dorinţa de „spălare” a unor dosare, de contestare a lor.
Nu mă îndoiesc, deşi n-am dovezi, doar indicii din media, că au existat şi dosare cu „dedicaţie”. Dar acestea trebuiau analizate în parte, nu aruncând anatema asupra unei întregi instituţii. Revenind la comparaţie, exact aşa se întâmplă acum cu jandarmii şi Jandarmeria. Chiar dacă au existat şi aici ordine „de sus”, chiar dacă unii au dat dovadă de exces de zel, în nume propriu sau la comandă, esenţa este că integritatea şi credibilitatea instituţiei trebuie să rămână intacte. Trebuie luat fiecare caz în parte, cercetat şi apoi dat un verdict. Mărturisesc că poate şi eu, dacă aş fi fost înjurat şi (mai ales) lovit cu vreo bucată de caldarâm, atunci când aş fi primit ordin să eliberez piaţa m-aş fi „scăpat” cu vreo două bastoane, fără să mă mai uit unde dau. Dar, poate de aceea nu m-am făcut jandarm. Cred că şi jandarmii trebuiau să fie mai cumpătaţi. Cred, dar într-un fel caut să-i înţeleg şi, de aceea nu trebuie culpabilizaţi într-un mod colectiv, aşa cum (revenind) să nu-i culpabilizăm nici pe toţi procurorii DNA.
În fond, puterea unui stat stă în echilibrul de care dau dovadă instituţiile sale, indiferent de culoarea politică aflată la guvernare. Pentru sănătatea statului, trebuie demascaţi cei care dau dovadă de derapaje, dar trebuie sprijinite instituţiile statului. Altfel, o să rămânem, în ochii tuturor, aceeaşi ţară aflată la inghinalii marilor puteri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.