Se vorbește mult zilele acestea despre fenomenul de bullying, răspândit printre copiii din școli și chiar grădinițe. Dacă au existat vremuri în care înghițeam în sec când trebuia să dau ochii cu ai mei colegi de școală, pot spune că aceste vremuri au trecut cu bine și le-au luat locul niște vremuri în care nu îmi mai bat capul din cauze atât de absurde.

Nu sunt o persoană răzbunătoare, însă mă scot din sărite adulții care încearcă să mă intimideze. Dacă pe copii îi înțeleg, punând totul pe seama celor care îi cresc, în cazul adulților, toleranța mea tinde spre zero. E ciudat că trebuie spus, dar cunosc mai mulți adulți care nu pot comunica fără să amenințe, șantajeze și să îi hărțuiască pe cei din jur. Oamenii pașnici sau mai slabi de înger le găsesc tot timpul scuze, ba chiar își cer ei scuze că le-ar fi făcut nu știu ce, iar bieții intimidatori suferă și nu au de ales decât să se manifeste în asemenea mod.

Din cele mai vechi timpuri au existat asupriți și asupritori, însă vrem să credem că am mai evoluat și nu mai trebuie să asistăm la evenimente atât de primitive. Vrem să credem că un copil își poate spune of-ul fără să fie maltratat și amenințat de adulți, cel puțin, dacă comportamentul celorlalți copii este mai greu de controlat. Cu toate acestea, mai mult ca sigur astfel de comportament este absorbit de copii de la cei din jur, iar ei nu fac decât să îl dea mai departe, otrăvindu-le viața altor copii și, mai târziu, adulți de vârste cel mult asemănătoare.

Pornirea de a te apăra se deprinde mai greu decât te-ai aștepta, însă este una sănătoasă și utilă pe termen lung. În artele marțiale există „specii” legate exclusiv de apărare, iar în curțile de judecată se presupune că ai dreptul să te aperi. Pe copiii și chiar pe adulții care nu au fost nevoiți să se apere vreodată îi ia deseori prin surprindere această necesitate, atât de firească în lumea animală. Și totuși, dacă nu ne putem apăra în cazul unei situații în care suntem nevinovați sau chiar vinovați de un lucru mai puțin grav decât pedeapsa care ni se aplică, vom fi toată viața prizonierii propriilor sentimente de vinovăție, dobândite în copilărie și perpetuate de veșnicii noștri intimidatori de serviciu.

Emoțiilor le-ar trebui substituită rațiunea și, nu de puține ori, intimidatorii de serviciu nu sunt familiarizați cu ea. Să pui în fața unui argument rece o persoană obișnuită să îi chinuie pe cei din jur, uneori chiar jucând victima în poveste, este ilar și constructiv, dacă nu ți-e teamă că persoana ar putea să toarne acid pe tine sau mai știu eu ce. În orice caz, am făcut pasul spre civilizație și trebuie să fim spontani prin cuvinte și atitudini și să ne luăm revanșa, nu prin răzbunare, așa cum s-ar putea aștepta bieții agresivi, ci prin umor și câteva cuvinte de căpătâi, pe care nu sunt sigură că, totuși, le-ar înțelege.

Recomandările redacției