Între Buşoi şi Orban

0
302

Liberalii se află, în această perioadă, în faţa unor noi alegeri. Având în spate rezultatul ultimelor alegeri, cele parlamentare din 2016, dar şi concurenţa altor două formaţiuni considerate „de dreapta”, iar în faţă pericolul divizării, liberalii sunt obligaţi practic să aleagă nu doar cu inima, ci şi cu raţiune. Să înţeleagă că dincolo de orgolii, poate acum îşi joacă chiar poziţia de principali concurenţi ai unei stângi politice care pare tot mai sigură pe ea.
În fapt, candidează Ludovic Orban şi Cris­tian Buşoi, dar ei sunt vârfurile, unul dintre ei va fi liderul. În jurul noului preşedinte, oricare ar fi acesta, PNL trebuie să-şi croiască o echipă, un viitor. Practic, deşi candidează doi vechi liberali, abia acum, după alegerea noii conduceri, se finalizează în totalitate fuziunea dintre PNL şi PDL.
Având oareşce experienţă jurnalistică în materie de politică, şi dat fiind că am avut privilegiul să-i cunosc pe ambii candidaţi, voi încerca să fac o scurtă analiză asupra fiecăruia. Aş începe cu o definiţie comparativă: între fotbal şi rugby. Se spune că fotbalul e un joc de gentlemani jucat de bădărani, în timp ce rugby-ul e un joc de bădărani practicat de gentlemani. Prin analogie, consider că Ludovic Orban pare un… rebel (să înmoi puţin termenul) dar e un gentleman. În schimb, Cristian Buşoi, este exact opusul. Deşi pare politeţea întruchipată, în sinea lui, Buşoi e un politician tipic: arivist, rapace, arogant când apucă, aparent umil când are interes.
Poate par dur, dar îmi amintesc de o emisiune, premergătoare alegerilor europarlamentare din 2009, la care participau Cristian Buşoi şi Iosif Matula. Deşi înaintea emisiunii, cei doi au încheiat un gentleman agreement, pentru o emisiune bazată pe argumente, fără jigniri sau atacuri la persoană, când s-a văzut în faţa camerei,
Cristian Buşoi a făcut exact pe dos: a jignit, a insultat, a generalizat. Apoi, după emisiune, să zâmbească parşiv şi să spună: ce
să-i faci, asta-i politica.
Ludovic Orban e tipul de boem, de boiernaş, care îşi spune punctul de vedere, uneori flecar, alteori uşor amuzat, tipul de om şarmant, autoironic uneori, dar sincer, în măsura în care sinceritatea îi dăunează numai lui. Un politician care a făcut pasul în spate atunci când asupra sa plana o suspiciune penală, deşi putea oricând să apeleze la prezumţia de nevinovăţie.
Aparent, liberalii care-i cunosc pe amândoi candidaţii n-ar trebui să stea pe gânduri, în momentul votului. Dar, inevitabilul dar, în interiorul PNL se ştie că Cristian Buşoi este susţinut, mai pe faţă, mai din umbră, de preşedintele Johannis. Care preşedinte are cămaşa (interesul propriu) mai aproape de corp decât haina (interesul ţării). Care preşedinte ştie că până la următoarele alegeri interne – fie locale sau parlamentare – unde este „bătaia peştelui” pentru orice partid, mai sunt două examene electorale intermediare, în 2019: europarlamentarele şi, mai ales, prezidenţialele, acolo unde bate interesul actualului preşedinte. Johannis are nevoie de un partid în spate, de un partid docil, ca şi Băsescu în 2009!
Aşa că, practic nu asistăm la un duel Buşoi-Orban, ci mai degrabă Johannis-Orban. Şi, mergând pe calea logicii, mai degrabă e o dispută Johannis-PNL. Cine a spus că Revoluţia îşi devorează fiii nu s-a gândit la reciprocă. Aici Revoluţia fiind emulaţia liberală care l-a propulsat pe Johannis la Cotroceni, iar „fiul” fiind tocmai locatarul de la Cotroceni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.