Invazie legislativă în urbanism

Primăria, primarii noștri, au ținut deunăzi o conferință de presă, la care do­ream să fiu prezent. Doream să particip, deoarece am aflat din mass-media că s-au făcut planuri și s-a comentat  apariția unei noi legi, din importantul dome­niu al urbanismului. A apărut, așadar, Legea faţadelor, adică „Legea privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor”. Deci, Legea fațadelor a apărut ca noutate, mai ales că domnul Falcă a și promis trei mi­lioane de euro pentru „balonul de oxigen” care să sal­veze amărâtele de fațadele.
Ca o primă observație, constat că această Lege  a fost menționată în Hotă­rârea Parlamentului 31/2008, ca făcând parte din Programul de Guvernare 2009-2012. La Arad a apărut, în ceasul al XIII-lea, atunci când  multe edificii semnificative sunt aproape ruinate. Faptul că s-a permis degradarea fațadelor, a calității arhitectural-ambientale a clădirilor, reprezin­tă în cele din urmă o gravă neglijență ce nu ține de  culoare politică. Să amintim, spre exemplu, Teatrul Vechi, Complexul Indagrara și Moara, Fabrica de automobile MARTA, case și palate în centru și străzile adiacente etc.
Începând cu anul 2001 au apărut multe legi, ordonanțe, reglementări, care au ca obiect apărarea clădirilor, a mediului ambiant, a urbanismului, a tot ce în­seam­nă confort și civilizație. De atunci există Legea 422, care ar fi trebuit să apere monumentele istorice. Apoi Legea 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. Ministerul Culturii dă un Ordin 2260/2008, privind aprobarea normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice, chiar dacă în 2003 a mai dat un ordin cu nu­mărul 2684, care ne spune cum se folo­sește monumentul istoric! Și totuși, Gara CFR Arad a rămas neclasificată. Auziți oameni buni, tot Guvernul României emite Ordonanța  Nr.21/2002 privind gospo­dărirea localităților urbane și rurale. Am citit-o și m-au îngrozit sancțiunile ce se aplică pentru abateri, ori nerealizarea obligațiilor, în valori cuprinse între 5.000.000 lei și 35.000.000 lei. Apoi, dacă toate aceste sancțiuni se aplicau, dacă toate prevederile legilor din 2001 până să apară Legea fațadelor erau respectate, Aradul nostru ar fi arătat ca Parisul, ori Sibiul, ori ca Aradul din perioada interbelică. Și ascultați acum ce mai spune Legea fațadelor, citez: „Sunt exceptate clădirile şi ansamblurile clasate sau în curs de clasare, în condițiile legii, ca monumente istorice. Pentru clădirile amplasate în zone protejate şi în zone de protecție ale monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial, autoritatea administrației publice centrale cu atribuții în domeniul dezvoltării regionale şi turismului, prin programe specifice, poate asigura de la bugetul de stat prin bugetul propriu, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinație, preluarea parțială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenție la anvelopa acestora. Prin proiectul de act normativ sunt stabilite obliga­țiile si răspunderile care revin autorităților administrației publice locale şi deținătorilor de orice fel ai construcțiilor: proprietari/ administratori, persoane fizice şi/sau juridice”(SIC).
Exceptarea de la Legea fațadelor a monumentelor istorice, care pot astfel beneficia de bani și sprijin,  poate să fie benefică. Dar nu-i mai puțin adevărat că proprietarii monumentelor sunt scutiți de impozite. Cele mai groaznice ruine și fațade se găsesc printre monumentele istorice arădene, unele, din păcate,  dispărute. Aradul este orașul cu o istorie extraordinară și cu doar câteva muzee. Asta, că a venit vorba de monumentele dispărute. Oare se va schimba ceva în Arad? „Om trăi și om vedea”, cum spune o veche vorbă din popor. Speranța moare ultima.
Bujor Buda