Joi, 12 ianuarie 2017, la ora 13.00 doi arbitri de fotbal de marcă – mentor și discipol – vor fi protagoniștii proiectului Bi­bliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” – Ioan Igna și Ovidiu Hațegan.
Ioan Igna a fost ultimul arbitru român care a oficiat la nivel mare. Era în 1986, la Campionatul Mondial din Mexic, sfertul de finală Franța – Brazilia. Un meci de colecție, în care au ratat penalty-uri nume mari ca Platini, Zico sau Socrates. S-a ajuns la loteria penalty-urilor, după 1-1 în prelungiri. Loviturile de departajare din punctul de pedeapsă nu erau încă legiferate până la cel mai mic detaliu. Intraseră de curând în regulamente și reprezentau o chestiune încă în dezbatere. În seria de stabilire a calificatei în semifinale, i-a venit rândul francezului Bellone. Acesta a șutat puternic, în stâlpul porții din stânga lui Carlos, goal-keeper-ului brazilian. Mingea a sărit spre teren și s-a lovit de spatele portarului, care încă nu terminase rotația după plonjon. De acolo, buclucașa sferă a ricoșat în plasă. Igna a avut fracțiuni de secundă la dispoziție să decidă dacă golul a fost valabil sau nu, neavând un precedent la dispo­ziție. Golul a fost va­lidat, iar Franța s-a calificat în careul de ași, după un meci excepțional, rămas în istoria fotbalului ca unul din cele mai frumoase.
După aceea, comisiile de specialitate întrunite au stabilit că Igna a procedat corect, iar Legile Jocului au fost completate cu propozițiile de rigoare. Același Igna a arbitrat apoi o semifinală de Campionat European în 1988, RF Germania – Olanda 1-2, în care a acordat câte un penalty la fiecare (la fel ca în finala Mondialului din 1974, între aceleași echipe).
Ioan Igna a fost ultimul arbitru român care a oficiat la nivel mare, prin cele două performanțe notate mai sus (a nu se confunda noțiunea de arbitru cu cea de arbitru asistent unde l-am avut pe Nicolae Grigorescu ceva mai recent). Prin rezultatele sale, Ovidiu Haţegan poate fi considerat urmaşul lui Igna.

Recomandările redacției