Ioan Vodicean: „Dezvoltarea și modernizarea comunei vor continua”

Frumoasa comună Săvârşin are un statut aparte. El constă nu numai în faptul că este ultima mare comună de la graniţa de est a judeţului Arad, pe culoarul Mureşului (la 87 km de municipiul Arad) ori pentru faptul că aici se află reşedinţa cea mai agreată a fostului Rege Mihai, ori pentru că este singura comună din această zonă care are liceu, ci pentru că localnicii au hotărât că este cazul ca dezvoltarea ei să aibă un alt ritm și alte coordonate.
Ioan Vodicean, atât de cunoscutul primar al comunei Săvârșin sublinia, în discuția purtată recent a dorit să sublinieze alte câteva direcții decât cele culturale – unde domnia sa excelează; vorbim aici de câteva direcții spre care se va îndrepta dezvoltarea și modernizarea acestei deosebite comunități. Comuna are în componenţă nouă sate: Săvârșin-centru de comună, Căprioara, Cuiaş, Hălăliş, Pârneşti, Temeşeşti, Toc, Troaş şi Valea Mare, în total comuna numărând în jurul a 3.300 de locuitori.
–Acum, la aproape 10 luni de la preluarea acestui al doilea mandat – știut fiind că primul a fost în perioada 2004-2008 – cum apreciați, domnule Vodicean, situația dezvoltării comunei?
– Este greu să creionez în doar câteva cuvinte o imagine generală a acestei situații. Comuna Săvârșin este o comună grea, are multe sate, are o zonă diversă din punct de vedere al reliefului dar are și un statut aparte. Eu mă consider de-al satului, fiind aici de peste două decenii și jumătate și pentru că am pus și pun mult suflet în eforturile ei de modernizare. Apoi, timpul scurs de când am preluat acest mandat nu este prea mare; am avut o toamnă secetoasă, o iarnă lungă și o primăvară cu multe precipitații la mijloc, aspecte generatoare de probleme. Prea multe, deocamdată, nu sunt de spus: pe lângă schițarea câtorva direcții pentru activitatea viitoarei perioade am făcut eforturi să îndeplinim cum se cuvine pro­blemele curente.
Totuși, vreau să subliniez câteva acțiuni pe care le-am finalizat precum și câteva la care, din câte se pare, vom avea ceva probleme. Din enumerare se poate trage mai apoi o concluzie-răspuns la întrebarea pusă.
– Detaliați atunci aceste aspecte. Despre ce este vorba?
– Să începem cu achizițiile. Ținând cont de multele operații curente necesare, cum sunt: curățenie stradală, curățarea pajiștilor, decolmatarea șan­țurilor de scurgere a apei pluviale ș.a. ne bucurăm că am reușit achiziționarea unor utilaje specifice: un tractor și o remorcă, o cositoare, un tocător de vegetație, utilaje ce se află curtea Primăriei.
Apoi am demarat lucrările de construire, în vecinătatea Căminului Cultural Săvârșin, a unui Centru Turistic ce se va realiza cu fonduri europene pe Măsura 313.
De asemenea am demarat lucrările pentru realizarea unei case mortuare (de genul obișnuitelor capele), obiectiv ce se va ridica într-un amplasament mai deosebit decât uzual, mai precis în curtea Bisericii Ortodoxe din Săvârșin.
– Care este situația Căminului Cultural din Săvârșin: nu s-a făcut unul nou?
– Noua construcție demarată în anii anteriori o vom transforma în sală de nunți dar aspectul important este acela că vom iniția demersuri de reabilitare și modernizare pentru vechea locație, care este o clădire monument și despre care s-a spus la un moment dat că n-ar fi… sigură. Despre acest aspect mai sunt și alte părereri, ale altor specialiști; nu putem renunța așa simplu la ea, cu atât mai mult cu cât având și o locație bună – la șosea, aceasta a devenit emblematică pentru tradiția locului.
– Ne spuneați ceva mai devreme despre unele lucrări cu probleme; despre ce este vorba?
– Vorbim aici despre o inițiativă care este un lucru bun în esența lui: obținerea finanțarii prin Măsura 322 (în valoare de 2,5 milioane euro nerambursabili) prin care erau planificate să se realizeze: tronsonul de drum comunal DC74 Săvârşin-Troaş (de 13,4 km), un cămin de bătrâni cu 20 de locuri la Căprioara, dotarea Căminului Cultural cu costume populare tradiționale precum şi achiziția de instrumente muzicale noi.
Situația problematică este la calitatea lucrărilor de infrastructură, reali­zate la drumul Săvârşin-Troaş. Ca să se înțeleagă despre ce vorbesc, vreau să precizez un aspect: drumul străbate o vastă porțiune colinară şi împădurită din care se exploatează lemn. Este vorba de circa 15.000 ha de pădure, circa jumătate fiind a Regelui Mihai. Pe aici se derulează pe lângă traficul obișnuit – autovehicule mici, autobuze ș.a. – și cel specific adică mașinile care transportă masa lemnoasă și care sunt până în 40 de tone greutate. Este evident că drumul respectiv va trebui să reziste la aceste situații. Ceva s-a întâmplat pentru că, acum, în prag de recepție finală – și de primire a ultimei tranșe de bani din finanțarea pe Măsura 322, când așteptăm și controlul comisiei europene – drumul are numeroase deficiențe și este plin de gropi. El e în garanție până în octombrie 2013 însă firma care l-a realizat are şi ea probleme: este acum, din păcate, în procedură de insolvență. Și, cu toate că am purtat discuții cu ei pe această temă, rezultatul mă face să am o mare doză de scepticism vizavi de situație. Prin urmare am toate motivele să cred că vom avea ceva probleme pe care eu și echipa mea vom fi nevoiți să le gestionăm deși nu noi am fost pe parcursul realizării acestor lucrări. În mandatul meu anterior (din 2004-2008) am avut o altă propunere și o altă abordare de realizare a acestei lucrări care nu s-a mai continuat. Vom vedea ce vom putea face pe parcursul perioadei următoare.
Oricum vor evolua lucrurile descrise mai sus, vreau să precizez însă clar că dezvoltarea și modernizarea comunei va continua, proiectele pe care le-am expus la câștigarea mandatului vor fi realizate.
– Am dori să ne spuneți câteva cuvinte despre relația pe care o aveți cu familia regală care se află, după cum știe toată lumea, în „parohia“ dumneavoastră și care petrece mult timp la Castelul din Săvârșin. Vă considerați privilegiat?
– Firește, oricine ar considera această situație ca pe un privilegiu pentru că așa este. Mai mult chiar, eu am fost la un moment dat administrator în cadrul Casei Regale. Prin urmare nu pot avea decât o foarte bună relaționare cu instituția Casei Regale, în ansamblul ei și cu toți membrii acesteia atunci când avem întâlniri de protocol ori în alte situații, de exemplu la sărbătorile tradițional-religioase.