Un moment cu adevărat istoric: Parlamentul European a adoptat rezoluţia pri­vind Revoluţia Română din 1989. Euro­- parlamentarii au adoptat rezoluția cu 513 voturi „pentru”, 18 voturi „împotrivă” şi 87 de abțineri. O victorie grăitoare a celor care susțin ideea de revoluție, indiferent ce anume ar fi provocat-o. Nu pot decât să-l felicit pe artizanul acestei rezoluții istorice, Traian Băsescu, cel pe care l-am acuzat în nenumărate rânduri că a instaurat în Ro­mâ­nia un sistem de-a dreptul mafiot, făcând din justiție un instrument politic. Îl voi acuza în continuare de asta, dar nu am cum să nu scot în evidență această reușită a lui, cu adevărat istorică. Practic, prin această rezoluție poporul român este creditat cu titlul de luptător împotriva comunismului, iar revolta sa, indiferent de resorturile care au determinat-o, a fost recunoscută ca revoluție. De la tribuna Parlamentului European, Traian Băsescu a spus că românii au decis în 1989 să spună un „nu” hotărât comunismului, cu sacrificiul vieții lor și au revenit în familia europeană, iar Parlamentul European a confirmat acest lucru.
Dincolo de adevărul istoric, dincolo de sentimente și resentimente, nu pot să nu remarc faptul că această rezoluție istorică a fost adoptată la câteva zile după ce Președintele României, Klaus Iohannis, l-a refuzat ferm pe premierul Ungariei, Viktor Orban, care i-a propus să se alăture unui patrulater rebel față de Uniunea Europeană. Iohannis a declarat clar și răspicat că România nu va fi parte a unui grup care vrea să creeze o falie în UE, ci va rămâne adepta unității acesteia. Viktor Orban a fost prezent la Timișoara, pentru a partici­pa la comemorarea debutului revoltei din acest oraș, subliniind cu tușe grosiere că principalul merit îl are Tokes, adică Ungaria, că nu românii au făcut revoluția, că nu a fost o revoluție. Or, prin rezoluția sa, Parlamentul European i-a aplicat lui Orban o lovitură directă. Încă odată, felicitări lui Băsescu pentru această mișcare genială! Pe Iohannis nu am cum să-l felicit, pentru că nu are niciun merit, ci doar să constat că a profitat din plin, luând o poziție fer­mă, împotriva scindării Uniunii Europene. Oricum, este bine că și el susține ideea revoluției, că a înțeles necesitatea recu­noașterii acesteia de către forurile euro­pene. Bine ar fi ca, după această confir­- mare, să și profite de ea, pentru a cere ca Uniunea Europeană să ne fie recunos­cătoare și să trateze România ca pe un partener cu drepturi egale!

Recomandările redacției