Vara se apropie de sfârşit şi urmează o lungă toamnă fiebinte. Alegerile parlamentare au acum o miză şi mai mare, mai ales prin prisma faptului că, la data alegerilor, va fi mai bine de un an de când Cabinetul Cioloş a preluat guvernarea. Asta poate crea falsa impresie că atât social-democraţii, cât şi liberalii ar fi stat în opoziţie. Iar mai departe printr-un calcul, poate calificat simplist, dar care poate avea o mare doză de veridicitate se acreditează ideea că cele două mari partide sunt umăr la umăr în sondaje şi orice s-ar putea întâmpla. Iar pe asta mizează şi liberalii, care acum lansează tot felul de ipoteze de lucru. Cum ar fi şi curtarea lui Cioloş ca poziţie de premier. Asta, după părearea mea este una dintre greşelile strategice cele mai mari pe care le poate face o grupare politică: şi anume să mizeze pe ideea că alţii de afară sunt mai buni decât ai noştri. Câştigul nu este garantat, dar o demoralizare a propriilor oameni este aproape sigură. Adică eu pun afişe, bat toate coclaurile, pe ploaie, pe arşiţă, pe vânt, prin noroaie sau muşcat de ger. Şi când vine vorba de promovare sunt sărit. Cazul local este foarte apropiat. Iar un lider social-democrat cu poziţie în conducerea centrală mai face şi un laudatio pentru locul doi. Adică pentru cel care a fost doar… primul învins. Asta în condiţiile în care omul a anunţat foarte clar că nu vrea să se înscrie în PSD. Iar tu mai vii şi spui că peste patru ani va fi candidatul câştigător.  Adică s-a îngropat din start orice competiţie în cadrul propiriei organizaţii pentru a scoate la lumină omul cel mai capabil să câştiga. Sigur, multe se pot întâmpla în patru ani, însă mesajul s-a potrivit ca nuca în perete. Acum însă, pe  acest fundal  a fost lansată şi ipoteza cu Falcă premier, în ideea în care liberalii ar câştiga alegerile. Primarul pare să fie, cel puţin vizual, într-o poziţie bună în partid. A dat din coate de a ajuns să fie în poză alături de primii doi din partid Gorghiu şi Blaga. Nu că asta ar fi un mare atu în conjunctura actuală. Dar mai sunt destui care cred că o poză în imediata apropiere a celor mari înseamnă ceva. Până la urmă, fapt este că primarul a obţinut cel mai slab scor din partea asta de ţară, printre primarii liberali. Deci nu mai are aceeaşi putere de… tracţiune. Din locomotivă a ajuns o mocăniţă care abia mai gâfâie. Aşa că mari pretenţii nu prea mai poţi emite. Chiar şi în siajul  unui scor bun la alegeri, sunt alţii la rând care aşteaptă. Chiar şi Băsescu se vede cel mai bun premier. Chiar dacă a avut nenumărate mandate ca ministru şi n-a rămas nimic, da chiar nimic în urma sa. A, decât nişte tăbliţe cu; „Aici sunt banii dumneavoastră“ , „Iarna nu-i ca vara“. „Nu ne trebuie autostrăzi“.  Şi la un scor strâns între cele două partide mari, o ipoteză de lucru poate fi şi Băsescu premier. În fond marele lui talent este acela de a scoate din aproape nimic, maxim de profit. Dar până la urmă sunt doar ipoteze. Singura certitudine, indiferent de rezultatul alegerilor, este că, din păcate, chiar nu mai contează.

 

Recomandările redacției