Cu siguranță mulți arădeni au trecut pe lângă această clădire situată pe Strada Bălcescu. A fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Toți proprietarii acestei case din perioada anilor 1887-1962 erau evrei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, în această clădire a fost un ambulatoriu medical destinat persoanelor cu o situație financiară precară. În acest mic spital improvizat, activau în regim de voluntariat cadre medicale cu diverse specializări, iar unul din obiectivele organizației evreiești „Hevra Kadisha”, din orașul Arad, a fost să asigure accesul comunității la servicii medicale. Aici au fost tratați săracii indiferent de naționalitate sau religie.
De-a lungul timpului, clădirea a aparținut unui număr de aproximativ 14 proprietari, care au ales să o utilizeze fie ca locuință familială, fie ca ambulatoriu medical.
Este o clădire structurată cu subsol, parter și un etaj superior. Construcția este din cărămidă, purtând un planșeu din lemn în stil neogotic. Deși arhitectul nu este cunoscut, potrivit istoriografiei locale, parterul clădirii există din sec. al XVIII-lea, deasupra căruia a fost înălțat atât un etaj cu ornamente specifice stilului gotic, cât și o poartă ogivală. Clădirea a fost restaurată în jurul anilor 1980, iar în anul 2000, fațada principală a fost renovată integral.
Potrivit evidenței scriptice a acestui imobil, toți proprietarii din perioada 1887-1962 erau evrei. Așadar, în decursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Clădirea Gotică a găzduit activitatea unui ambulatoriu medical destinat evreilor cu o situație financiară precară. În acest mic spital improvizat, activau în regim de voluntariat cadre medicale cu diverse specializări.
Din câte se pare, unul dintre obiectivele centrale ale organizației locale evreiești „Hevra Kadisha” a fost să asigure accesul întregii lor comunități la servicii medicale de calitate.
Povestea acestei clădiri vorbește despre doi frați deosebit de avuți, care și-au construit fiecare câte o casă în stil neogotic. Primul a construit-o pe aceasta, celălalt, brutar fiind, și-a construit casa pe strada Cozia, care a fost a pe strada ce actualmente poartă numele lui Nicolae Bălcescu, în decursul secolului al XVIII-lea până la finele secolului al XIX-lea și era situată clădirea Episcopiei Aradului, Hălmagiului și Ienopolei. În această perioadă, artera stradală pe care se află astăzi Casa Gotică purta numele de „strada Episcopiei”.
Potrivit arhivelor vremii, intravilanul pe care este ridicată Casa Gotică a aparținut în trecut Episcopiei Ortodoxe, fiind vândută în momentul în care Episcopia și-a mutat activitatea în sediul actual.
Din a doua jumătate a sec. al XIX-lea (cca. 1871), strada își schimbă titulatura în „József Eötvös”, în 1918 devine „strada Bucur”, iar din 1933, „I.G. Duca”. De menționat este că titulatura din 1871, József Eötvös, amintește de un renumit politician maghiar și fost ministru al cultelor și
educației, care în 1869 a pus piatra de temelie a actualului edificiu al Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad – fostul Gimnaziu Regal Superior.
La începutul sec. al XVIII-lea, actuala stradă Bălcescu era integrată într-un cartier nou conturat în Arad, Tikowetz, care cuprindea actualele artere ale străzilor Gheorghe Lazăr, Unirii, Av. Georgescu și altele, situate pe malul drept al râului Mureș, înspre Cetatea Aradului. Întâia titulatură a străzii Bălcescu a fost „Bischoff-gasse”. La început, pe această arteră rutieră locuiau negustori, comercianți și meșteșugari macedo-români.
Fiind o stradă exclusivistă, locuită de oameni înstăriți, autoritățile locale le-au impus acestora taxe mai ridicate.
Sursa: provinciacrisana și aradcityguide
Corina Henegar

Recomandările redacției