Automotoarele Ganz erau dotate cu 4 motoare electrice, fiecare având câte 33 de KW (aproximativ 44 de cp). Acestea funcționau cu curent continuu și dădeau vagonului motor o putere totală de 132 KW (aproximativ 177 cp). Construite de uzinele Ganz din Budapesta, automotoarele beneficiau la momentul punerii în circulație de cele mai avansate soluții tehnice ale vremii, menite a spori siguranța dar și confortul pasagerilor: comandă multiplă, frâne pneuma­tice Knorr fabricate în Germania, încălzire, sistem de ventilație și iluminat electric. Pasagerii au fost foarte încântați în primii ani de gurile de aerisire din plafonul vagonului. Deschise în mers, acestea asigurau o ventilare bună în interior. Pentru o mai bună vizibilitate pe timp de noapte automotorului i-a fost montat un far mare amplasat central la ambele capete. Și acest element a fost foarte apreciat de călători, pentru că dădea trenului un aspect aparte. O altă caracteristică deosebită erau ușile din mijlocul cabinei de comandă. Acestea erau folosite în eventualitatea în care erau legate unul după altul mai multe automotoare, situație în care ușile în cauză permiteau tranzitul între vagoane.
Vagonul motor avea în total 48 de locuri pe bănci, câte 24 pentru clasa a II și tot atâtea la clasa a-III-a. Pe centrul automotorului, în spațiul care separa cele două clase a fost amenajată o toaletă pentru călători iar în spațiul de vis­-a-vis, o cabină pentru conductori. Inițial vopsite gri, majoritatea automotoarelor Ganz au fost vopsite în verde în ultimul an al Primului Război Mondial din motive de camuflaj, culoare care i-a dat mai apoi trenului și numele de „Săgeata Verde”. După ce au trecut în patrimoniul CFR în 1948, automotoarele Ganz au suferit modificări atât în exterior unde au fost dotate cu două faruri suplimentare iar farurile centrale mari de pe acoperiș au fost înlocuite treptat cu altele mai mici, cât și în interior, unde băncile din lemn au fost înlocuite cu bănci tapițate acoperite cu mușama maro. Modificări s-au făcut și în ce privește geamurile. CFR a eliminat ferestrele din mai multe segmente din ca­bina de comandă și le-a înlocuit cu geamuri întregi cu scopul de a spori vizibilitatea dar și pentru a ușura înlocuirea lor.
În 1913 societatea care administra linia Arad – Podgoria a cumpărat în total 15 astfel de automotoare Ganz. Pentru întreținerea lor, dar și a vagoanelor, s-au construit 4 remize în Arad, Ghioroc, Pâncota și Radna. Acestea erau dotate tehnologic astfel încât să poată fi efectuate orice tip de reparații.
Automotoarele circulau pe traseul care era împărțit în trei sectoare: Arad – Ghioroc, în lungime de 22,3 kilometri, Ghioroc – Pâncota, de 22,2 kilometri și Ghioroc – Radna, lung de 13,9 kilometri.
La preluarea liniei de către IJTL (Înteprinderea Județeană de Transport Local) în 1983 în acte existau încă toate cele 15 automotoarele Ganz. Patru dintre ele însă nu mai erau în stare acceptabilă pentru funcționare și au fost trimise la fier vechi un an mai târziu. Cu puțin timp înainte de închiderea liniei, în urma unui accident a fost trimis la fier vechi un al cincilea vagon iar alte 3 vagoane au fost scoase din uz în 2006. În 1995 Compania de Transport Public Arad a restaurat un automotor Ganz la forma sa inițială din 1913. Lucrările de reconstrucție au fost efectuate în Fabrica Astra Vagoane Călători din Arad. Alături de acest vagon restaurat în prezent mai există încă 6 vagoane Ganz în diferite stadii de conservare.
Sursa: sageataverde.ro

Recomandările redacției