Reședințele familiei poartă și ele urmele timpurilor de odinioară și pentru a intra în atmosfera epocii ele trebuie vizitate. Primul întâlnit pe drum în susul Mureșului este castelul de la Bulci, unde am ajuns după ce am parcurs de la drumul național vreo 5 kilometri spre râul Mureș. Acolo se ascundea, la capătul satului, reședința domeniului de odinioară. Domeniul Bulci a fost cumpărat în 1858 de Antoniu Mocioni de Foeni, de la baronul Fechtig-Fechtemberg, cel care zidise castelul la începutul secolului.
Domeniul şi castelul, renovat în 1860, au fost moştenite de Zeno Mocioni. Ultimii proprietari au fost Antoniu şi Ionel Mocioni Stârcea, fiul său vi­treg. Carol al II-lea a vizitat în repetate rânduri castelul, maestrul de vânătoare Antoniu organizând partide cinegetice de amploare. După 1940 au fost amenajate camere pentru Regina Elena şi Regele Mihai.
Mai puţin impresionant decât celelalte reșe­dințe, castelul, construit în stil neoclasic, poartă încă urmele mocioneştilor, vizibile în cele două blazoane de pe faţadele clădirii. Dar pentru a-i fi redată strălucirea de odinioară ar trebui restaurat. Parcul şi natura înconjurătoare sunt propice pentru cei care vor să se izoleze măcar pentru câteva ceasuri de lumea dezlănţuită şi să se transporte în trecutul de care oamenii încă mai pot avea ocazia să se bucure.
Mai departe drumul parcurge mulți kilometri printr-o pădure care purifică aerul, limpezește atmosfera și ne umple de miresmele verdelui. La marginea pădurii, lângă Birchiş, a existat un conac, cu alură gotică, dată de cele două turnuri ale corpului etajat. Din păcate el a fost distrus de ţăranii răsculaţi în noiembrie 1918. Cu acel prilej a dispărut şi arhiva şi biblioteca lui Alexandru Mocioni, care avea obiceiul de a se retrage la conacul care îi oferea liniştea necesară lucrărilor sale.
Sursa: Cetăți, castele, castelani din
comitatul Aradului, Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției