Blocarea drumului strategic al Văii Mureșului a fost luată în considerare și în Evul Mediu, așa că pe direcţia est, pe un pinten din imediata apropiere a şoselei, se arată, în toată măreţia lor, zidurile încă rămase în picioare ale celei mai bine conservate cetăţi medievale din piatră din zona Aradului, Cetatea Șoimoșului.
Cetatea a fost construită de către Paul, ban de Severin, între anii 1272- 1275, care o cedează mai întâi fratelui său, Nicolae iar mai apoi nepotului Posa. La începutul secolului următor ajunge cetate regală. Cetatea îşi schimbă adesea stăpânul, în funcţie de vitregia vremurilor şi împrejurările momentului. În 1442 este zălogită pentru suma de 19 mii florini lui Ladislau Hagymaşi de către regele Albert. Mai apoi, regele Vladislav I a donat-o familiei Orszag, dar în urma unui proces ajunge, în 1446, în mâinile lui Ioan de Hunedoara care a ordonat restaurarea, întărirea şi lărgirea cetăţii, mărind spaţiul de locuit, potrivit cerinţelor epocii.
Se pare că zidurile care dau forma pentagonală a cetăţii, au fost construite în această perioadă, cu ajutorul unor meşteri aduşi din Italia. Cetatea rămâne până în 1509, cu unele întreruperi, în proprietatea huniazilor, când este preluată de marchizul de Brandemburg, care s-a căsătorit cu văduva lui Ioan Corvin, iar în 1514, în ziua de 7 iunie, este ocupată de răsculaţii lui Gheorghe Doja. După înfrângerea răscoalei este ocupată de principele Transilvaniei, Ioan Zapolya, pentru ca în 1541, când Transilvania devine principat autonom, cetatea să devină reşedinţa reginei Isabela şi a principelui minor Ioan Sigismund care duce cu ea în surghiunul de la Șoimoș și coroana cu sceptrul Regelui Ștefan cel Sfânt.
Din ordinul reginei cetatea este renovată iar clădirile de locuit ce adăposteau apartamentele reginei şi ale fiului ei au fost lucrate cu mare artă. Cetatea va fi cucerită de turci în 1552, dar a fost eliberată în 1595, pentru ca apoi să fie cedată din nou turcilor de Principele Gabriel Bethlen, în 1616, şi a rămas în posesia otomanilor până în 26 martie 1688, când a fost ocupată de armatele austriece.
Secolul al XVIII-lea reprezintă perioada de declin a cetăţii, fiind părăsită în 1788, iar zidurile sale se transformă treptat în ruină, la aceasta ajutând şi oamenii locului care o transformă în carieră de piatră. Foarte bine conservate, între ruinele rămase, sunt accesele, unele practicate în grosimea pereţilor, dar aproape toate înzestrate cu resturi de ancadramente cioplite, cu muchii teşite specifice goticului. După cum remarcă medievalistul Andrei Rusu, niciunul din donjoanele din România nu mai posedă astfel de decoraţii. „Dacă Şiria a rămas cu un singur tract, Şoimoşul a mai primit unul suplimentar, ale cărui resturi de ancadramente păstrează frumuseţea goticului de la sfârşitul seco­lului XV”. Tot la Şoimoş se mai distinge, îngropată pe exteriorul nordic al zidului palatului, urma unei logii (balcon). Pe suprafaţa pereţilor interiori, palatul de la Şoimoş indică cu precizie fostele amplasamente ale sobelor de cahle care deserveau fiecare dintre marile încăperi.
Șoimoșul a generat, așa cum se întâmplă de obicei și numeroase legende între care una spune că cetatea a fost legată printr-un sistem de tunele cu Cetatea Șiria și cetatea de la Lipova. Se mai spune că exista o fântână adâncă în interiorul cetății în care dacă aruncai o rață aceasta ar fi ieșit, pe sub Mureș, în Banat.
O legendă spune că Cetatea Șoimoș, împreună cu cetățile de la Șiria și Dezna au fost construite de trei surori. Prima a spus că: dacă mă ajută Dumnezeu cetatea mea va fi gata mâine. A doua a spus și ea că cetatea va fi gata mâine cu ajutorul lui Dumnezeu. Cea de-a treia soră a spus sfidător că „chiar dacă nu mă ajută Dumnezeu și cetatea mea va fi gata mâine”. Drept pedeapsă pentru necre­dința ei, după ce meșterii terminaseră construcția, zidurile s-au prăbușit. Fecioarele s-au transformat în șerpi albi purtând o coroană și o cheie de aur în gură.
Legenda mai spune că șerpii apar în fiecare an așteptându-și eliberatorul care să le ia coronițele și cheile. De-abia atunci se vor transforma în fete și cetățile se vor înălța din nou în toată splendoarea.
Sursa: Cetăți, castele, castelani din
comitatul Aradului, Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției