Prin înființarea „Societății pentru transport în comun cu automobile și omnibuze a orașului liber regesc Arad”, a început să circule la Arad, din anul 1908, și o alternativă mai scumpă, mai comodă dar și mai rapidă pentru transportul în comun. Este vorba de transportul cu autobuze.
La finele lui mai, începutul lui iunie 1908, câteva autobuze şi-au început cursele de probă prin oraş. S-a constatat teama cailor în fata „monştrilor” ce duduiau, cauzându-se opriri ale circulaţiei. Şi această constatare a contribuit la asfaltarea pe ambele părţi a bulevardului şi accesul exclusiv al autobuzelor pe bulevard. Atelajele cu cai au fost admise numai prin mijloc pe pavajul cu ceramică.
În timpul curselor de probă, în 13 iulie 1908 a survenit primul accident de circulaţie în oraş: autobuzul cu numărul 6 a tamponat autobuzul numărul 3 din faţă. Numărul 6 a intrat pe trotuar unde l-a accidentat pe Wilhelm Lajos, restaurator, cauzându-i răni uşoare. În luna iunie 1908 tot parcursul de maşini, gata pregătit, aştepta intrarea în circulaţie şi personalul era pregătit pentru noua misiune, au primit şi uniforme, aparent nu era nicio piedică pentru pornirea în circulaţie. Ministerul de Interne a aprobat şi creditul solicitat. În 1910, Ministerul de Interne a extins pe toată ţara regulamentul de norme de circulație.
Fabrica de automobile, care a luat numele de „Societate pe acţiuni, arădeană, automobilul maghiar” (Maghiar Automobil R.T. Arad, prescurtat „MARTA”), a informat despre toate intenţiile sale. La 13 mai 1916, comisia legislativă a oraşului a ţinut o şedinţă extraordinară la care a participat şi Reichnitz, membru al directoratului „MARTA” şi, în acelaşi timp, preşedinte al consiliului director al unei societăţi pe acţiuni producătoare de arcuri. Unicul punct al ordinei de zi a fost expozeul lui Reichnitz. El a spus că are cunoştinţă de problemele oraşului, de succesele obţinute cu autobuzele, dar şi despre necazurile lui.
Şasiurile fabricate la „MARTA” sunt de valoare egală cu vestitele șasiuri de fabricaţie germană. Este sigur că noile mecanisme ar corespunde întru totul oraşului Arad, căci sunt funcţionale economic, apte la solicitări şi ieftine.
În acelaşi timp, Reichnitz a liniştit oraşul afirmând că membrii consiliului de conducere al uzinei, contrar zvonurilor, nu doresc să-şi recupereze banii investiți din produsele fabricii, dimpotrivă, se extind, încep să producă noi sortimente.
Sursa: Istoricul transportului în comun
din Arad şi al Căii Ferate Arad-Podgoria,
Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției