Perioada care a urmat Revoluției de la 1848-1849 se caracterizează prin dezvoltarea mai acce­lerată a economiei capitaliste, ceea ce a dus la creșterea centrelor orășenești. Alături de capitala tuturor românilor, pe teritoriul țării noastre s-au format orașe cu aspirații europene de edilitate, punându-se probleme de urbanistică. În acest context are loc dezvoltarea Aradului, care se moderni­zează rapid, iar unele clădiri ridicate în această perioadă reprezentau adevărate valori arhitecturale.
Distrugerea unei părți din centrul Aradului în anii care au urmat Revoluției de la 1848 pentru a putea asigura un câmp mai deschis bateriilor cetății, a făcut ca dezvoltarea orașului Arad să preceadă cu mult modernizarea lui urbanistică, dezvoltare care începe pe la 1870.
În această perioadă se desființează fizionomia bulevardului (actual) Revoluției, ca ax principal al orașului, situat între gară (1858) și teatru (1872-1874), pe baza planului elaborat în anii 1895-1897. Paralel cu acesta, în artera principală se ridică bulevardele Lenin (denumire din acea vreme), Armata Poporului și Dragalina. Între aceste bulevarde și Mureș se plasează cele două parcuri create în 1880, respectiv 1886.
Dacă vrem să caracterizăm arhitectura de pe aceste artere principale, atunci trebuie să subli­niem că majoritatea clădirilor sunt construite în stil ,,secesion”, iar edificiile publice de regulă imită stiluri clasice.
Sursa: desprejudetularad.ro
Sursa foto: Fotografii din colecția istoricului Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției