Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1875, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad. Clădirea reprezintă una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad. Fațadele regulate sunt ritmate și decorate de elemente clasiciste, iar rezalitul central al fațadei principale are bogate referințe neorenascentiste. Stilul clădirii îmbină neorenascentismul flamand cu stilul primăriilor medievale târzii. Planul clădirii este în formă de „U”, cu un turn central înalt de 54 m iar orologiul din turn, adus din Elveția în anul 1878.
Construirea unei primării moderne, demnă de un oraş în plină dezvoltare şi care dobândise în anul 1834 titlul de oraş regesc liber, a fost pusă pe tapet încă înainte de izbucnirea Revoluţiei de la 1848. Cu toate acestea, decizia a fost luată de către consilierii primăriei abia în anul 1872. Tot atunci a fost aprobată şi propunerea de a se ridica şi un teatru nou, modern, pentru că vechea clădire a teatrului (1818), de fapt cea mai veche instituţie culturală de acest fel din interiorul arcului carpatic, existentă până în zilele noastre, nu mai făcea faţă cerinţelor. Construirea unui asemena edificiu presupunea un efort financiar deosebit din partea municipalităţii, şi nu a putut fi realizată fără un împrumut consistent de la o bancă vieneză.
A fost lansat un concurs public pentru construcţie. Dintre şaptesprezece proiecte prezentate, a fost aprobat cel al tânărului, dar reputatului arhitect maghiar Lechner Ödön (1845-1914). El a considerat că locul cel mai potrivit pentru această clădire ar fi partea superioară a străzii principale, aproape de Malul Mureşului, în locul vechiului depozit de sare. Depozitul a fost demolat, iar statuia Sfântului Nepomuk (cea mai veche statuie barocă a Aradului, 1729), plasată iniţial în această zonă, a fost mutată la intersecţia străzilor Episcopiei şi Desseanu (denumirea actuală). Următoarea etapă a fost organizarea şantierului. Încă din faza lucrărilor la fundaţie, era clar că această construcţie depăşeşte posibilităţile financiare ale Aradului. Constructia Liceului Regal (azi Colegiul Naţional Moise Nicoară) încă nu fusese finalizată, iar la clădirea teatrului nou se lucra zi şi noapte, ceea ce reprezentau trei mari investiţii simultane, în ciuda unei situaţii economice dificile la nivel mondial.
Turnul înalt de 54 m şi sala festivă au fost
inaugurate pe 10 ianuarie 1877. Cu această ocazie, fostul primar Atzél Péter, numit între timp în înalta funcţie de prefect al judeţului, a rostit o cuvântare, spunând printre altele: „…sala aceasta este o mărturie elocventă pentru spiritul de jerţfă al acestei comunităţi. Ani la rând s-a dorit înălţarea unui teatru şi al unui palat administrativ la care să privim fără să ne ruşinăm. Acum Domnilor, am reuşit ceea ce ni se părea imposibil de realizat.”
Primul înalt funcţionar public al noii clădiri administrative a fost primarul Salacz Gyula, învestit în funcţie la 1 martie 1876, şi a rămas în această postură (fiind reales de mai multe ori) timp de 26 de ani, ceea ce constituie un veritabil record.    În această perioadă Aradul a devenit sub toate aspectele un oraş modern de tip occidental. Bustul celui mai longeviv primar, care s-a ghidat în întreaga sa activitate conform devizei „interesele oraşului înainte de toate”, a fost dezvelit la aniversarea a 180 de ani de la naştere, la 17 noiembrie 2012, la intersecţia străzilor Ilarie Chendi şi Vasile Alecsandri.
Edificiul are forma literei U, cele trei laturi închizînd o curte interioară; accesul se efectuează prin trei porţi masive. Turnul central în formă de prismă aminteşte de primăriile flamande, iar orologiul, adus din Elveţia în 1878, funcţioneză şi astăzi. Sursa: Arad zone

Recomandările redacției